ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2088/2024

Ședința publică din data de 08 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani, secția civilă, la data de 17 iunie 2024, sub nr. x/2024, petenta S.C. P..E.J. A. și B. a solicitat instanței încuviințarea executării silite în dosarul de executare silită nr. x/2024, cu privire la creditoarea C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din data de 06 iunie 2022, încheiat cu D. S.A., împotriva debitorului E., pentru suma de 600 de RON.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1487 din 27 iunie 2024, Judecătoria Botoșani, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de petentul S.C. P..E.J. A. și B., la cererea creditoarei C., împotriva debitorului E., în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

În fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut că, la momentul sesizării organului de executare, și anume 29 mai 2024, debitorul E. avea domiciliul în județul Botoșani, însă începând cu data de 26 martie 2024, are reședința în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț, astfel cum rezultă din dovada verificării în baza de date D.E.P.A.B.D.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Piatra-Neamț, prin încheierea nr. 5168 din 19 iulie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a suspendat judecarea cauzei pînă la soluționarea conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. indică domiciliul, respectiv sediul debitorului, drept criteriu principal de stabilire a instanței de executare, fără a distinge în raport de reședința sau locuința efectivă a debitorului, iar, potrivit verificărilor D.E.P.A.B.D., domiciliul debitorului E. se află în comuna Vorona, sat Icușeni, județul Botoșani.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț, secția civilă în considerarea argumentelor ce succed:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul cererii deduse judecății constă în solicitarea creditoarei C., prin executorul judecătoresc A., întemeiată pe dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., privind încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în Contractul de credit nr. x din 06 iunie 2022, împotriva debitorului E..

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Rezultă, așadar, că legiuitorul a stabilit în materia contestațiilor la executare, a cererilor de încuviințare a executării silite, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, prevăzută de dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care reglementează necompetența de ordine publică.

Înalta Curte constată că Judecătoria Botoșani și Judecătoria Piatra-Neamț și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. în ceea ce privește înțelesul noțiunii de "domiciliu" în sens procedural și a diferenței juridice dintre această noțiune și aceea de "reședință", precum și a efectului pe care această distincție îl produce asupra competenței teritoriale a instanței.

Dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. nu menționează alternativ fie domiciliul debitorului, fie reședința acestuia, legiuitorul acordând valență legală, din punctul de vedere al competenței instanței de executare, locuinței stabile și opozabile terților, prin înscrierea în evidențele instituțiilor specializate, tocmai pentru a se asigura previzibilitatea normei legale și pentru a da posibilitatea părților din raportul de executare silită să-și conformeze comportamentul dispozițiilor sale.

Determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută raportat la noțiunea de domiciliu, ca atribut de identificare al persoanei fizice, așa cum este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile este acolo unde aceasta declară că-și are locuința principală."

Dispozițiile art. 89 din același act normativ prevăd că:

"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 87 și art. 89 C. civ., reiese că noțiunea de "domiciliu", inserată în dispozițiile art. 651 C. proc. civ., se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința principală, locuința în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina și în practica judiciară, potrivit căreia noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde acesta locuiește efectiv.

Din pespectiva celor relevate, în raport de înscrisurile anexate cererii de încuviințare a executării silite, Înalta Curte constată că S.C. P..E.J. A. și B. a fost sesizată cu cererea de executare silită la data de 29 mai 2024 de către creditoarea C. formându-se dosarul de executare nr. 1343/M/2024, aceasta constituind momentul sesizării organului de executare, dată la care, astfel cum rezultă din extrasul de interogare a bazei de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, ca urmare a verificărilor dispuse de instanță din oficiu, reședința debitorului E. era în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț, începând cu 26 martie 2024 până în 25 martie 2025, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Piatra-Neamț, potrivit Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102 din 10 iunie 2021privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor din fiecare județ, publicată în Monitorul Oficial nr. 625 din 25 iunie 2021.

Ținând cont de faptul că noțiunea de domiciliu care interesează regulile procedurii civile în general și, implicit, competența de soluționare a unei cereri de încuviințare a executării silite, în concret, nu corespunde elementelor care interesează evidența populației, ci se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt, deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării dreptului părților de a avea un parcurs procedural previzibil, precum si a dreptului acestora de a-și adapta în mod rezonabil conduita procesuală în conformitate cu ipoteza normativă a legii, aspecte care se constituie în garanții indispensabile ale dreptului la un proces echitabil, cât și pentru a-i putea fi asigurat și respectat debitorului dreptul la apărare, prin stabilirea în favoarea instanței în a cărei rază debitorul își are reședința, proximitatea acesteia față de instanța de executare facilitându-i debitorului accesul efectiv la justiție și concură la o eficientizare a măsurile de executare silită față de bunurile mobile/imobile, Înalta Curte urmează a constata că, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Piatra-Neamț, secția civilă este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 octombrie 2024.