ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2115/2024

Ședința publică din data de 9 octombrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 05.06.2024 petentul A. a solicitat, la cererea creditorului B. încuviințarea executării silite a debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contract nr. x/15.10.2008 emis de D. S.A., prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, respectiv 75,84 RON reprezentând comision bancar restant; 811,79 RON reprezentând debit principal; 90,87 RON reprezentând dobânda aferentă creditului acordat.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 8719/17.06.2024, Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

A reținut instanța că, în urma verificărilor efectuate în baza de date DEPABD și ANP, ultimul domiciliu cunoscut al debitorului este în județul Cluj, debitorul fiind în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Iași, instituție care însă nu poate fi asimilată unei locuințe principale și statornice în raport de care să poată fi stabilită competențe de soluționare a prezentei cauze.

Prin încheierea nr. 10550/10.07.2024, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că într-adevăr, debitorul C. a avut ultimul domiciliu cunoscut în România în județul Cluj, însă din aceleași evidențe reiese că acesta nu are domiciliu în România începând din data de 20.03.2024, astfel cum rezultă din dovada interogării DEPABD din data de 10.06.2024, atașată la dosar ca urmare a verificărilor efectuate din oficiu, dată situată anterior înregistrării cererii de executare silită la organul de executare (03.06.2024).

Prin urmare, întrucât domiciliul legal al debitorului C. nu se afla în țară la momentul sesizării organului de executare, iar sediul creditorului B. care a formulat cererea de executare silită este în Malta, competența aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, respectiv în municipiul Iași, județul Iași.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, pentru următoarele argumente:

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea petentului A., formulată în numele și pentru creditorul B., de încuviințare a executării silite a debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contract nr. x/15.10.2008 emis de D. S.A., prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, respectiv 75,84 RON reprezentând comision bancar restant; 811,79 RON reprezentând debit principal; 90,87 RON reprezentând dobânda aferentă creditului acordat.

Față de obiectul cererii astfel cum a fost evidențiat anterior, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (...)".

Înalta Curte reține că noțiunea de domiciliu, astfel cum este definită de dispozițiile art. 87 din C. civ., reprezentă locul unde persoana declară că își are locuința principală, în același sens fiind conturată acestă noțiune și în O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.

Domiciliul persoanei fizice este unul din atributele de identificare, în spațiu, a acesteia și se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate și inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, un individ de un anumit punct determinat în spațiu.

Noțiunea de reședință reprezintă locul unde persoana își are locuința secundară, împrejurare care rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 88 din C. civ.

Prin urmare, reglementările legale fac distincție între domiciliu, ca locuință principală și statornică, și reședință, ca locuință secundară și temporară.

Din verificările DEPABD efectuate în cauză rezultă că debitorul C. a avut ultimul domiciliu cunoscut în România în județul Cluj, însă din aceleași evidențe a rezultat că începând cu data de 20.03.2024 (anterior înregistrării cererii de executare silită la organul de executare), acesta nu mai avea domiciliul în România.

Împrejurarea că debitorul C. se află încarcerat în Penitenciarul Iași nu are relevanță în stabilirea competenței, având în vedere că, față de specificul său, locul de detenție nu poate fi asimilat unei locuințe principale și statornice, întrucât există oricând posibilitatea mutării acestuia într-un alt loc de detenție decât cel în care s-a găsit la momentul formulării cererii de încuviințare a executării silite.

Prin urmare, dată fiind natura cauzei, nu se poate considera că noțiunea de domiciliu, în sensul art. 651 din C. proc. civ., (unde se prezumă că există bunurile debitorului ce vor fi supuse urmăririi silite) are ca sferă de cuprindere locul de deținere în care debitorul execută temporar o pedeapsă privativă de libertate.

Ca atare, în speță, împrejurarea potrivit căreia debitorul C. este încarcerat în Penitenciarul Iași nu poate constitui un reper legal în stabilirea instanței competente teritorial a soluționa cauza, în raport de prevederile art. 651 din C. proc. civ., care fac referire la domiciliul debitorului.

Totodată, este de observat că domiciliul debitorului C., astfel cum a fost indicat în cererea de încuviințare a executării silite, se afla în Comuna Letcani, județul Iași.

Prin urmare, întrucât domiciliul debitorului C. indicat în cererea de încuviințare a executării silite se afla în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași, acolo unde se află și sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, iar sediul creditorului B. care a formulat cererea de executare silită este în Malta, competența aparține Judecătoriei Iași, aceasta fiind singura instanță aflată în legătură cu persoana debitorului în situația pendinte.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.