ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 89/2025

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 13 septembrie 2024, sub nr. x/2024, petentul B.E.J. A., la cererea creditorului B. S.A., a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 26 ianuarie 2024.

Prin sentința civilă nr. 8528 din 23 septembrie 2024, Judecătoria Sectorului 5 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulate de A., în favoarea Judecătoriei Pitești.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora cererea de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, respectiv a judecătoriei de la domiciliul/sediul debitorului. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Ca situație de fapt, a reținut că din interogările DEPABD rezultă că, la data sesizării organului de executare de către creditor, respectiv 12 septembrie 2024, debitorul nu mai figura cu domiciliul în România.

În aplicarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., în raport cu situația de fapt reținută, a constatat că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Pitești, în circumscripția căreia se află sediul creditoarei.

Învestită prin declinare, Judecătoria Pitești, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 7137 din 18 octombrie 2024, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Ca situație de fapt a reținut că, din verificările efectuate în baza de date DEPABD, rezultă că ultimul domiciliu al debitorului, la data sesizării organului de executare, se află în municipiul București.

În raport cu situația de fapt astfel reținută, a dat eficientă dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., constatând că nu există dovezi care să indice faptul că domiciliul debitorului nu se află în România, mențiunea privind încetarea valabilității domiciliului acestuia, ce reiese din analiza bazei de date DEPABD, neputând echivala cu inexistența domiciliului pe teritoriul țării.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 13 septembrie 2024, sub nr. x/2024, petentul B.E.J. A., la cererea creditorului B. S.A., a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 26 ianuarie 2024.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Încuviințarea executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Dacă domiciliul debitorului sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, Judecătoria Sectorului 5 București aplicând dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât a apreciat că domiciliul debitorului nu se află în România, în raport cu mențiunile din evidența DEPABD potrivit cărora, la data sesizării organului de executare, acesta nu mai figura cu un domiciliu în țară, în timp ce Judecătoria Pitești a reținut că ultimul domiciliu al debitorului se află în circumscripția Judecătoriei Sectorului 5 București, întrucât încetarea valabilității domiciliului debitorului nu poate fi echivalată cu inexistența domiciliului pe teritoriul tării.

În lipsa unei dispoziții în normele de procedură, noțiunea de "domiciliu" se determină prin raportare la prevederile C. civ.. Astfel, conform art. 87 din C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. Potrivit art. 89 alin. (1) din C. civ., stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. Conform art. 91 din C. civ.: (1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Din verificările efectuate de Judecătoria Pitești la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că domiciliul debitorului C. din București, Șoseaua București-Măgurele nr. 75B, a fost activ în perioada 12 mai 2023 - 25 iunie 2024.

Însă, potrivit mențiunilor din cartea de identitate a debitorului, valabilă până în anul 2031, domiciliul acestuia la data formulării cererii de executare silită, 12 septembrie 2024, era în București, Șoseaua București-Măgurele nr. 75B.

Constatând că, la data sesizării de către creditoare a organului de executare, debitorul avea domiciliul înscris în cartea de identitate în București, se reține că Judecătoria Sector 5 București este instanța de executare competentă să judece cauza, în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.