ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1107/2024

Ședința publică din data de 21 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

În drept, au fost invocate prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 670 pronunțată la 5 februarie 2024, Judecătoria Brașov, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut, în esență, că, debitoarea împotriva căreia s-a formulat cererea de încuviințare a executării silite nu are un domiciliu legal în România, instanța neavând suficiente informații pentru a considera că adresa indicată în cuprinsul contractului de credit reprezintă o reședință actuală a acesteia. Astfel, în considerarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., s-a reținut că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul creditorului, respectiv Sector 1 București.

În argumentarea soluției, s-a constatat că, potrivit relațiilor transmise de Inspectoratul General pentru Imigrări, debitoarea C. este înregistrată pe teritoriul României în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 102/2005 și are ultimul domiciliu declarat în jud. Brașov.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență vizează cererea Biroului Executorului Judecătoresc A., la solicitarea creditoarei B., Sucursala București, de încuviințare a executării silite împotriva debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/17.08.2022.

Determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial să judece cererea de încuviințare a executării silite se face prin raportare la dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., prin care se stabilește că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Analiza actelor dosarului relevă faptul că, la data sesizării organului de executare, debitoarea C. avea domiciliul în municipiul Brașov, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brașov, astfel cum rezultă din răspunsul Inspectoratului General pentru Imigrări, aflat la dosarul Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin urmare, acordând eficiență regulii instituite prin dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a pricinii revine Judecătoriei Brașov, instanța cea dintâi sesizată cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.

În considerarea argumentelor anterior expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, secția Civilă, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2024.