ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1152/2024

Ședința publică din data de 23 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 8 februarie 2024, petentul BEJ A., pentru creditorul B., a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului C. în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 25 martie 2021, modificat prin actul adițional nr. x din 25 martie 2021 emis de D. S.A..

Prin cererea formulată la 7 februarie 2024, creditorul B. a solicitat începerea executării silite împotriva debitorului C., prin toate modalitățile prevăzute de lege, pentru recuperarea debitului în cuantum de 18.586,68 RON.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1 Prin sentința civilă nr. 1224 din 19 februarie 2024, Judecătoria Brașov a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de BEJ A., privind încuviințarea executării silite la solicitarea creditorului B. împotriva debitorului C., cu reședința în București, și domiciliul în jud. Brașov, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivarea acestei hotărâri, prima instanță sesizată a reținut, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., că noțiunea "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, interesând nu atât locuința principală sau statornică, ci adresa unde debitorul locuiește efectiv, raportat la dispozițiile art. 87, 90 și 91 din C. civ.

2.2 Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, prin sentința nr. 1281 din 6 martie 2024, Judecătoria Sectorului 1 București – secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect încuviințare executare silită, în favoarea Judecătoriei Brașov. Constatând ivit conflict negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea conflictului de competență, dispunând înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut, ca referință pentru stabilirea competenței, domiciliul debitorului, iar nu reședința acestuia, dat fiind că dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. nu fac trimitere la reședință (locuința secundară), ci la domiciliu (locuința principală).

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie solicitarea petentului BEJ A. de încuviințare a executării silite împotriva debitorului C. în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 25 martie 2021, modificat prin actul adițional nr. x din 25 martie 2021 emis de D. S.A., pentru recuperarea creanței în cuantum de 18.586,68 RON.

Conflictul negativ de competență a fost generat de modul diferit în care instanțele au interpretat și aplicat prevederile art. 651 C. proc. civ. în ce privește domiciliul/reședința debitorului.

Astfel, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Înalta Curte reține că domiciliul persoanei fizice este unul din atributele de identificare, în spațiu, a acesteia și se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate și inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, un individ de un anumit punct determinat în spațiu. Caracterul stabilității domiciliului nu interferează însă cu libertatea de mișcare a persoanei fizice și nici cu libertatea de a locui efectiv în alt spațiu.

De aceea, dispozițiile art. 87 și 88 din C. civ. fac referire nu doar domiciliul, ci și la reședința persoanei fizice, iar dispozițiile art. 91 din același act normativ prevăd că,,(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Înalta Curte reține că scopul acestor dispoziții din C. civ. este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență principiilor dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil. Noțiunea de domiciliu trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, interesând nu doar locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terțele persoane interesate.

Printr-o astfel de interpretare teleologică și sistematică a textelor de lege arătate, i se asigură debitorului posibilitatea de a-și exercita drepturile procesuale prin intermediul instanței de judecată aflată în proximitatea domiciliului său real. Aceasta cu atât mai mult cu cât, încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite.

O astfel de interpretare este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a reținut că "domiciliul" se referă nu doar la spațiul legal ocupat sau dobândit, ci și la orice alt spațiu de locuit, dacă există legături suficiente și continue. Curtea a arătat, în mai multe rânduri, că "dreptul la o instanță" cuprinde mai multe aspecte, printre care dreptul de acces și egalitatea armelor, care impune un echilibru just între părți. Aceste principii se aplică în aceeași măsură în domeniul specific al comunicării actelor procedurale către părți (a se vedea Miholapa împotriva Letoniei nr. 61.655/00, pct. 23, 31 mai 2007).

În cauză, este adevărat că potrivit cărții de identitate, debitorul are domiciliul legal în Predeal, județul Brașov, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brașov, însă potrivit verificărilor efectuate în baza de date DEPABD, are reședința, din 9 iunie 2022, în București, ceea ce înseamnă că locuința efectivă a acestuia se află la această adresă. Rezultă că, în sensul dispozițiilor art. 91 din C. civ., au fost asigurate publicitatea și opozabilitatea mențiunilor referitoare la reședința părții.

Totodată, ținând seama că, prin cererea adresată organului de executare, s-a solicitat ca executarea să se realizeze prin toate formele prevăzute de lege, devine relevantă în determinarea competenței teritoriale locuința în fapt-cea care asigură, pe de o parte, înștiințarea efectivă a debitorului de pornirea procedurii execuționale împotriva sa, dar și valorificarea drepturilor creditorului (situația fiind diferită de aceea în care, de exemplu, s-ar solicita doar executarea silită asupra bunurilor mobile, prezumate a se afla la domiciliul legal al debitorului sau executarea silită imobiliară, când interesează locul situării imobilului).

Pentru aceste considerente, având în vedere că la data sesizării organului de executare (7 februarie 2024), debitorul figurează cu reședința în Sectorul 1 al municipiului București, luând în considerare și faptul că s-a solicitat executarea silită prin toate formele prevăzute de lege, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 aprilie 2024.