ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1680/2025

HOTĂRÂRE

14.10.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1680/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra sesizării privind conflictul negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 9 decembrie 2024 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, contestatorul A. a formulat contestație la executare, solicitând anularea executării silite desfășurate în dosarul execuțional nr. x/2024 al BEJ B..

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 6 București:

Prin sentința civilă nr. 3945 din 20 mai 2025, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că prin încheierea din 12 septembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Brașov a încuviințat executarea silită, astfel că a devenit instanță de executare competentă să soluționeze contestația la executare formulată împotriva acestei executări.

III. Hotărârea Judecătoriei Brașov:

Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov a disjuns contestația la executare de celelalte petite ale cererii de chemare în judecată și a dispus formarea uni nou dosar având ca obiect "contestație la executare", pe care l-a înregistrat ca dosar separat, cu repartizarea manuală a acestuia aceluiași complet de judecată.

În dosarul nou format având ca obiect "contestație la executare", verificându-și din oficiu competența, instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, față de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere domiciliul debitorului, astfel încât a reținut dosarul în pronunțare.

În ceea ce privește cererea de chemare în judecată având ca obiect "pretenții", instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale, reținând că, astfel cum a fost formulată, acțiunea reclamantului nu are ca unic obiect o contestație la executare, ci cuprinde mai multe capete principale de cerere, întemeiate parțial pe fapte și cauze distincte, ce nu pot fi subsumate exclusiv competenței instanței de executare.

Indicând dispozițiile art. 99 C. proc. civ., având în vedere regula generală privind determinarea competenței în cazul mai multor capete de cerere principale, Judecătoria Brașov a pronunțat sentința civilă nr. 7503 din 14 august 2025, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București, a constatat existența unui conflict negativ de competență cu privire la soluționarea cauzei civile nr. 26094/303/2024 având ca obiect "pretenții" și a înaintat dosarul Înaltei Curți în vederea pronunțării regulatorului de competență.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Învestită în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată inexistența unui conflict negativ de competență pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict de competență "când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente."

Pentru a se reține existența conflictului negativ de competență este necesară, așadar, întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: prima teză a normei citate impune ca două sau mai multe instanțe să se fi dezînvestit de soluționarea unei cauze și dezînvestirea să fie reciprocă, iar cea de-a doua teză impune existența unei dezînvestiri succesive, ultima dintre instanțele învestite ca urmare a declinării de competență să își decline competența, la rândul său, în favoarea uneia dintre celelalte instanțe care s-au declarat necompetente.

În cauză, nu se identifică niciuna dintre premisele necesare nașterii conflictului negativ de competență, analizat prin prisma art. 133 C. proc. civ.

Astfel, se constată că Judecătoria Sectorului 6 București, instanța inițial învestită cu soluționarea dosarului nr. x/2024 având ca obiect "contestație la executare", a declinat competența de soluționare a acestui dosar în favoarea Judecătoriei Brașov, în considerarea faptului că, prin încheierea din 12 septembrie 2024, această instanță a încuviințat executarea silită.

Învestită prin declinare, apreciind asupra obiectului acțiunii introductive în întregul său, Judecătoria Brașov a constatat că în cauză există două capete de cerere deduse judecății (contestație la executare și pretenții), pe care le-a disjuns astfel: a format un nou dosar având ca obiect "contestație la executare" (pe care l-a reținut în pronunțare) și, calificând cel de-al doilea capăt de cerere ca fiind "pretenții", a păstrat numărul de dosar venit prin declinare de la Judecătoria Sectorului 6 București (dosarul nr. x/2024 - a cărui obiect a fost schimbat, din contestație la executare, în pretenții), arătând că, în considerarea dispozițiilor art. 99 C. proc. civ. (referitoare la determinarea competenței materiale după valoarea obiectului cererii introductive), competența de soluționare a celui de-al doilea petit ar aparține Judecătoriei Sectorului 6 București.

În raport cu aceste aspecte, este evident că, în speță, nu este îndeplinită condiția existenței declinării reciproce impuse de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., deoarece, prin sentința civilă sentința civilă nr. 7503 din 14 august 2025, Judecătoria Brașov s-a dezînvestit în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București de soluționarea capătului de cerere având ca obiect "pretenții", iar nu de soluționarea contestației la executare, astfel încât declinările să fie reciproce și să vizeze același obiect al procesului.

Cum în cauză nu există declinări reciproce care să vizeze obiectul cererii disjunse, nu se poate reține existența unui conflict negativ de competență asupra căruia Înalta Curte să se poată pronunța în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge sesizarea privind pronunțarea regulatorului de competență, dosarul urmând a fi restituit, spre soluționare, instanței care a transmis sesizarea, respectiv Judecătoriei Brașov.