ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1351/2025

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 14 aprilie 2024 sub nr. x/2025, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., prin reprezentant legal C., suspendarea provizorie a executării silite în dosarul de executare nr. 2/2025, aflat pe rolul BEJ D., până la soluționarea cererii de suspendare formulată odată cu contestația la executare ce urmează a fi depusă.

Prin sentința nr. 864 din 15 aprilie 2025, Judecătoria Slobozia a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Brașov.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1), art. 719 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ. vizând competența instanței de executare de soluționare a cererii de suspendare provizorie a executării silite.

Ca situație de fapt, a reținut că, potrivit înscrisurilor de la dosar, domiciliul contestatorului debitor este situat în mun. Brașov, jud. Brașov, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Brașov, în favoarea căreia a declinat competența de soluționare a cauzei.

Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 3935 din 30 aprilie 2025, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Slobozia, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că prin încheierea din 4 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Slobozia a încuviințat executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 157 din 15 octombrie 2024, pronunțată de Tribunalul pentru minori și de familie Brașov, în dosarul nr. x/2022.

În raport cu dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., a reținut că instanța competentă a soluționa cererea este Judecătoria Slobozia, ca instanță care a încuviințat executarea silită, sens în care sunt și dispozițiile Deciziei nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursurile în interesul legii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict negativ de competență îl reprezintă cererea de suspendare provizorie a executării silite în dosarul de executare nr. 2/2025, aflat pe rolul BEJ D., până la soluționarea cererii de suspendare formulată odată cu contestația la executare ce urmează a fi depusă, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., prin reprezentant legal C..

Înalta Curte constată că declinarea reciprocă a competenței de către instanțe a fost generată de aplicarea diferită a normelor de procedură prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează regulile după care se determină instanța de executare.

Astfel, Judecătoria Slobozia a reținut că instanța de executare, competentă să soluționeze cererea de suspendare provizorie a executării silite, este aceea în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului A., în timp ce Judecătoria Brașov a apreciat că instanța care a încuviințat executarea silită, respectiv Judecătoria Slobozia, este instanța de executare competentă să soluționeze cererea dedusă judecății.

Potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Potrivit dispozițiilor art. 719 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.

În completare, art. 719 alin. (7) C. proc. civ. prevede că, dacă există urgență și dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauțiunea, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.

Din analiza textelor de lege anterior menționate, rezultă că, atât suspendarea executării silite, cât și suspendarea provizorie a acesteia, chiar dacă sunt solicitate prin cereri separate, se judecă de către instanța de executare, instanță competentă conform legii să soluționeze și contestația la executare, având în vedere caracterul accesoriu al acestor cereri față de acțiunea principală reprezentată de contestația la executare.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea din 4 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Slobozia a încuviințat executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 157 din 15 octombrie 2024, pronunțată de Tribunalul pentru minori și de familie Brașov, în dosarul nr. x/2022.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021), decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., s-a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și ale art. 112 C. proc. civ., că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Față de dezlegările obligatorii din Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, se constată că, în speță, întrucât cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Slobozia, competența de soluționare a contestației la executare revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Slobozia, aceasta fiind instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.