ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 20/2021

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 430 din 23/04/2021

Marian Budă - președintele Secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Ianina Blandiana Grădinaru - judecător la Secția a II-a civilă

Virginia Florentina Duminecă - judecător la Secția a II-a civilă

Veronica Magdalena Dănăilă - judecător la Secția a II-a civilă

Elisabeta Roșu

- judecător la Secția a II-a civilă

Iulia Petronela Nițu - judecător la Secția a II-a civilă

Mirela Polițeanu - judecător la Secția a II-a civilă

Carmen Trănica Teau - judecător la Secția a II-a civilă

George Bogdan Florescu - judecător la Secția a II-a civilă

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 12/1/2021 este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă și ale art. 36 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare.

Ședința este prezidată de domnul judecător Marian Budă, președintele Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a Civilă privind dezlegarea următoarelor probleme de drept:

- în interpretarea dispozițiilor art. 3 și 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016, prin darea în plată a unui singur imobil se pot stinge creanțe izvorând din două sau mai multe contracte de credit încheiate de debitor cu același creditor?;

- prin sintagma "creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință" folosită în art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 a fost avut în vedere scopul prefigurat de consumator la încheierea contractului, care poate fi dovedit cu orice mijloc de probă, sau cel consemnat efectiv în contractul de credit, cunoscut de creditor la momentul încheierii contractului și care poate fi dovedit cu mențiunea contractuală?.

După prezentarea referatului cauzei de către magistratulasistent, constatând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau excepții de invocat, președintele completului, domnul judecător Marian Budă, președintele completului de judecată, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

II. Normele de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Art. 3. - Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord.

Art. 4. - (1) Pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:

a) creditorul și consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislația specială;

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință;

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

(2) În situația în care executarea obligațiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.[...]

Art. 7. - (1) În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispozițiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.

(2) Cererea se judecă în procedură de urgență, cu citarea părților, de judecătoria în circumscripția căreia domiciliază consumatorul.

(3) Apelul împotriva hotărârii pronunțate în conformitate cu dispozițiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare și se judecă cu celeritate.

(4) Până la soluționarea definitivă a contestației formulate de creditor se menține suspendarea oricărei plăți către acesta, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.

(5) În situația în care se admite contestația formulată de creditor, părțile vor fi puse în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.

(6) În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestației, creditorul are obligația să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispozițiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informațiilor și a înscrisurilor, cât și în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.

III. Expunerea succintă a procesului

IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea procedurii

- existența unei cauze în curs de judecată;

- instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță;

- cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza;

- soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării;

- chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă;

- Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta să nu facă nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

- sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este formulată în cadrul unui Dosar aflat în curs de judecată, aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, înregistrat cu nr. 23.710/281/2016;

- instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție judecă prezenta cauză în ultimă instanță;

- Curtea de Apel Ploiești a fost legal învestită cu soluționarea recursului: litigiul are ca obiect o contestație întemeiată pe prevederile art. 7 din Legea nr. 77/2016 prin care contestatoarea-creditoare, primind notificarea formulată de consumator în temeiul art. 5 din lege, contestă îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de acest act normativ;

- de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării depinde soluționarea cauzei pe fond, constituind critici de nelegalitate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, în recursul principal declarat de pârâți, modalitatea în care instanța de apel a făcut interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016, în legătură cu împrejurarea dacă prin darea în plată a unui singur imobil se pot stinge creanțe izvorând din două sau mai multe contracte de credit încheiate de debitor cu același creditor, precum și dacă prin sintagma "creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință" folosită în art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 a fost avut în vedere scopul prefigurat de consumator la încheierea contractului, care poate fi dovedit cu orice mijloc de probă, sau cel consemnat efectiv în contractul de credit, cunoscut de creditor la momentul încheierii contractului și care poate fi dovedit cu mențiunea contractuală;

- elementul de noutate este conferit de faptul că problema de drept a cărei lămurire se solicită nu a constituit obiectul unei analize și al unei dezlegări jurisprudențiale consecvente, nefiind cristalizată o practică judiciară în această privință: sesizarea privește o chestiune de drept susceptibilă de interpretare diferită a prevederilor Legii nr. 77/2016, care poate genera practică neunitară;

- Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra problemei ce constituie obiect al sesizării, nici pe calea unei alte hotărâri prealabile, nici prin recurs în interesul legii și nu este obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, așa cum reiese din site-ul instanței supreme.

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea

VI. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

- prin darea în plată a aceluiași imobil se pot stinge creanțe izvorând din două sau mai multe contracte de credit încheiate de debitor cu același creditor, dacă scopul încheierii contractelor se poate subsuma scopurilor determinate de legiuitor în art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016;

- textul art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 are în vedere scopul prefigurat de consumator la încheierea contractului, scop ce poate fi dovedit cu orice mijloc de probă, nefiind exclusiv și predeterminat relevant cel menționat în contract, cu rezerva că, în măsura în care acesta este prevăzut în contract, nu este necesară administrarea unor dovezi în plus de către consumator pentru a-l dovedi, iar dacă contractul nu menționează destinația contractului, se pot administra alte mijloace de probă pentru a dovedi scopul avut în vedere de consumator.

Opinia exprimată de judecătorii din cadrul Secției a II-a Civile, de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Neamț este în sensul că se pot stinge creanțe izvorâte din două sau mai multe contracte de credit încheiate de debitor cu același creditor și poate fi dovedit cu orice mijloc de probă faptul că a fost contractat creditul de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință.

S-a arătat că cele două teze ale art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 reflectă două mari categorii de credite din practica bancară: prima teză ("creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință") se referă la credite pentru investiții imobiliare (cu particularitatea că trebuie să fie vorba despre o locuință), iar cea de-a doua teză ("indiferent de scopul pentru care a fost contractat, creditul este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință") are în vedere credite pentru nevoi personale nenominalizate, însă însoțite de o ipotecă imobiliară (cu aceeași particularitate).

Pe cale de consecință, în situația în care destinația prevăzută în contract este alta decât aceea care ar atrage aplicarea Legii nr. 77/2016, nu este posibilă producerea unor probe extrinseci în susținerea faptului contrar.

În concluzie, opinia unanimă a fost în sensul că trebuie avut în vedere numai scopul dovedit prin înscrisul sub semnătură privată - contract de credit, ce constituie titlul executoriu, prin raportare la mențiunea efectivă din acesta.

La nivelul Secției a VI-a civile a Curții de Apel București, punctul de vedere exprimat a fost în sensul că, în interpretarea dispozițiilor art. 3 și 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016, prin darea în plată a unui singur imobil se pot stinge creanțe izvorâte din două sau mai multe contracte de credit încheiate de debitor cu același creditor, dacă îndeplinirea obligației de restituire a fost garantată cu respectivul bun imobil.

În ceea ce privește a doua problemă, opinia majoritară exprimată a fost în sensul că legiuitorul a avut în vedere scopul consemnat efectiv în contractul de credit, cunoscut de creditor la momentul încheierii contractului și care poate fi dovedit cu mențiunea contractuală.

Judecătorii din cadrul Secțiilor III-VI Civile ale Tribunalului București și judecătoriilor din circumscripția acestuia au exprimat opinii în ambele sensuri ale problemei de drept supuse analizei, însă punctul de vedere evidențiat în mod majoritar a fost după cum urmează:

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: [...] c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință.

Așadar, legiuitorul a preferat să acorde protecție numai consumatorilor care au încheiat un singur contract de credit, expunerea de motive a legii făcând referire de mai multe ori la principiul echității. De asemenea, în aceeași expunere de motive se vorbește despre o criză a contractului (la singular).

Pe de altă parte, atunci când a dorit să se refere la o pluralitate, legiuitorul a făcut aceasta în mod expres. În cuprinsul art. 4 lit. c), de exemplu, legea impune condiția garantării creditului cel puțin cu un imobil având destinația de locuință.

În mod similar, art. 4 alin. (2) reglementează situația în care executarea obligațiilor asumate prin contractul (la singular) de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri (o pluralitate) și statuează că debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate (o pluralitate) în favoarea creditorului.

De aceea, s-a opinat în sensul că legiuitorul a dorit să excludă din câmpul de aplicare a legii situația în care debitorul a încheiat mai multe contracte de credit.

Referitor la a doua problemă, a fost avut în vedere scopul prefigurat de consumator la încheierea contractului, atâta vreme cât acesta a fost cunoscut de creditor la acel moment, iar împrejurarea cunoașterii de către creditor a scopului prefigurat de consumator poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.

Interpretarea conform căreia singurul mod în care se poate dovedi existența scopului urmărit de consumator și cunoașterea acestuia de către creditor la momentul încheierii contractului ar fi mențiunea expresă inserată în cuprinsul contractului este reducționistă și, în opinia judecătorilor, străină de conținutul textului legal și de intenția legiuitorului. S-a arătat că o asemenea interpretare ar avea efectul de a exclude aprioric din câmpul de aplicare a legii toate produsele bancare, cu excepția contractelor de credit imobiliar, acordate în mod explicit pentru achiziționarea, construirea, extinderea, modernizarea, amenajarea, reabilitarea unui imobil.

Or, în practică, au existat multiple situații în care creditorul a acordat un împrumut pentru nevoi personale, fiindu-i însă comunicat în mod clar de către consumator scopul urmărit prin accesarea creditului: acela de achiziționare a unui imobil.

Cunoașterea de către creditor a scopului prefigurat de consumator reiese, de cele mai multe ori, din dosarul de creditare întocmit de creditor.

La nivelul Judecătoriei Călărași, referitor la prima problemă supusă analizei, opinia majoritară a judecătorilor din cadrul instanței a fost în sensul că prin darea în plată a unui singur imobil se pot stinge creanțe izvorâte din două sau mai multe contracte de credit, iar cu privire la cea de a doua problemă, a fost avut în vedere scopul consemnat efectiv în contractul de credit, cunoscut de creditor la momentul încheierii contractului și care poate fi dovedit cu mențiunea contractuală.

Judecătorii din cadrul Tribunalului Ialomița și instanțelor arondate acestuia au apreciat, cu privire la prima problemă de drept, că prin darea în plată a unui singur imobil se pot stinge creanțe izvorând din două sau mai multe contracte de credit încheiate de debitor cu același creditor, dacă este îndeplinită condiția ca acest imobil să garanteze toate contractele de credit în discuție.

Cu privire la a doua chestiune de drept, s-a considerat că legiuitorul a avut în vedere scopul prefigurat de consumator la încheierea contractului, consemnat efectiv în contractul de credit, cunoscut de creditor la momentul încheierii contractului de credit și care poate fi dovedit cu mențiunea contractuală, creditorul trebuind să cunoască destinația creditului la momentul încheierii acestuia, având în vedere regulile bancare specifice aplicabile fiecărei categorii de credite, precum și posibilitatea debitorului de a se prevala de dispozițiile Legii nr. 77/2016.

La nivelul Tribunalului Ilfov și instanțelor arondate acestuia, cu privire la prima chestiune de drept, într-o opinie, exprimată de o parte a magistraților Tribunalului Ilfov și o parte din magistrații Judecătoriei Cornetu, s-a arătat că prin darea în plată a unui imobil se pot stinge doar creanțele izvorând din contractul de credit garantat cu acel imobil sau din contractul de credit acordat în scopurile reglementate de art. 4 alin. (1) lit. c) privind acel imobil.

În argumentarea acestei opinii, s-a susținut că Legea nr. 77/2016 este o lege derogatorie, care instituie condiții speciale de operare a dării în plată. În primul rând, caracterul derogatoriu este oferit de calitatea subiectelor acestei legi: debitorul care este consumator în sensul legislației speciale și creditorul ce este instituție de credit, instituție financiară nebancară sau cesionar al creanțelor deținute asupra consumatorilor.

O a doua circumstanțiere pe care Legea nr. 77/2016 o face este cu privire la obligația ce se dorește a fi stinsă prin intermediul dării în plată: respectiv un credit ce a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință.

O a treia derogare este făcută de la art. 1.271 din Codul civil, fiind circumstanțiate în cuprinsul legii evenimentele ce pot constitui impreviziune, a modului în care se notifică intenția de a negocia contractul pentru a restabili echilibrul contractual, dar și modul în care încetează contractul.

Având în vedere multitudinea de aspecte derogatorii conținute de Legea nr. 77/2016, în temeiul art. 10 din Codul civil, care prevede că "legile care derogă de la o dispoziție generală, care restrâng exercițiul unor drepturi civile sau care prevăd sancțiuni civile se aplică numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege", s-a reținut că aceasta este de strictă interpretare și aplicare.

S-a constatat că art. 2 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 reglementează expres situația în care obligația asumată a fost garantată cu două sau mai multe bunuri. În mod asemănător, dacă legiuitorul ar fi urmărit să permită acoperirea a două sau mai multe datorii ale aceluiași debitor față de același creditor folosindu-se de același bun, ar fi trebuit să prevadă acest lucru în mod expres.

Pe de altă parte, un alt argument de text din care reiese intenția legiuitorului de a permite stingerea doar a unei creanțe prin intermediul dării în plată reglementate de Legea nr. 77/2016 este acela că de fiecare dată când se vorbește despre creanță, este folosit termenul la singular, iar nu la plural, de exemplu art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (1) lit. c), 5 alin. (1) etc.

Într-o altă opinie, împărtășită de o parte dintre magistrații Tribunalului Ilfov, magistrații Judecătoriei Buftea și o parte dintre magistrații Judecătoriei Cornetu, s-a apreciat că este posibilă stingerea mai multor creanțe prin darea în plată a unui singur imobil. Astfel, în practică este posibil ca același imobil/aceleași imobile să fie grevate de două sau mai multe ipoteci pentru două sau mai multe credite ale aceluiași debitor, față de același creditor, iar fiecare dintre credite să îndeplinească condițiile prevăzute de Legea nr. 77/2016.

Cu toate acestea, s-a arătat că, pornind de la scopul legii, care, potrivit expunerii de motive, urmărește protejarea debitorilor potrivit principiului echității, nu se poate concluziona faptul că legiuitorul ar fi dorit să excludă din câmpul de aplicare al legii situația în care un imobil garantează mai multe contracte de credit.

De altfel, având în vedere faptul că legiuitorul a reglementat în mod expres situația în care executarea obligațiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe imobile, statuând în sensul că debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului, pentru identitate de rațiune, se poate aprecia că datoriile izvorâte din două sau mai multe contracte de credit încheiate cu același creditor pot fi stinse prin darea în plată a unui singur imobil, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de Legea nr. 77/2016.

De asemenea este posibilă executarea silită a mai multor creanțe într-un singur dosar execuțional prin mecanismul intervenției în procedura de executare silită. Or, în aceste condiții, în măsura în care prin darea în plată ar putea fi acoperite mai multe creanțe, fiind întrunite și celelalte condiții prevăzute prin Legea nr. 77/2016, nu este exclusă posibilitatea dării în plată a unui singur imobil, pentru stingerea mai multor creanțe, situația efectivă urmând a fi analizată de la caz la caz.

La nivelul Secției civile din cadrul Tribunalului Giurgiu, s-a conturat opinia majoritară în sensul că prin darea în plată a unui imobil pot fi stinse doar creanțele izvorând din contractul de credit garantat ipotecar cu acel imobil sau din contractul de credit acordat în scopurile reglementate de art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 privind acel imobil.

S-a considerat că această interpretare nu este contrazisă în situațiile premisă ale garantării cu același imobil a mai multor contracte de credit sau a coexistenței unui contract de credit garantat ipotecar cu un imobil și a altui contract de credit încheiat în scopurile menționate la art. 4 alin. (1) lit. c) teza I din lege cu același creditor, întrucât în aceste împrejurări regula expusă urmează a se aplica în mod corespunzător în raport cu fiecare contract de credit.

În ceea ce privește a doua chestiune de drept din cererea de sesizare, opinia judecătorilor Tribunalului Giurgiu a fost că legiuitorul a avut în vedere scopul consemnat efectiv în contractul de credit, cunoscut de creditor la momentul încheierii contractului și care poate fi dovedit cu mențiunea contractuală.

Destinația (scopul) utilizării creditului trebuie cunoscută de către creditor la momentul încheierii contractului de credit, determinând reguli bancare specifice aplicabile fiecărei categorii de credite și, totodată, posibilitatea pentru debitor de a se prevala de dispozițiile Legii nr. 77/2016. Scopul prefigurat de consumator trebuie să rezulte expres din cuprinsul contractului, întrucât potrivit primei teze a art. 4 alin. (1) lit. c) din lege, în această situație creditul nu este garantat cu un imobil având destinația de locuință.

În consecință, s-a considerat că scopul încheierii contractului de credit de către consumator nu poate fi dovedit cu alte probe în afara contractului de credit.

La nivelul Tribunalului Teleorman s-a arătat că prin darea în plată a unui singur imobil nu se pot stinge creanțe izvorâte din mai multe contracte de credit încheiate între debitori și același creditor; cu privire la a doua problemă, s-a menționat că se are în vedere scopul consemnat efectiv în contractul de credit, cunoscut de creditor la momentul încheierii contractului și care poate fi dovedit cu mențiunea contractuală.

Secția civilă a Tribunalului Sălaj a arătat că prin darea în plată a unui imobil se pot stinge creanțe izvorâte din mai multe contracte de credit încheiate de debitor cu același creditor, iar cu privire la a doua problemă, scopul avut în vedere este cel consemnat efectiv în contractul de credit, cunoscut de creditor la momentul încheierii contractului și care poate fi dovedit cu mențiunea contractuală.

Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Maramureș, într-o opinie majoritară, a comunicat că darea în plată a unui singur imobil nu poate în principiu stinge creanțe izvorâte din două sau mai multe contracte de credit, decât în ipoteza în care imobilul respectiv constituie garanție pentru toate acele creanțe, iar prin sintagma în discuție a fost avut în vedere scopul efectiv consemnat în contractul de credit, cunoscut la încheierea contractului.

Opinia exprimată de Secția a II-a civilă a Curții de Apel Cluj este în sensul că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 77/2016, darea în plată a unui singur imobil nu poate în principiu stinge creanțe izvorâte din două sau mai multe contracte de credit decât în ipoteza în care imobilul respectiv constituie garanție ipotecară pentru toate acele contracte de credit.

Mai mult, darea în plată a unui imobil poate stinge creanța din mai multe contracte de credit dacă toate respectivele contracte de credit au fost încheiate cu scopul de a construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita respectivul imobil cu destinație de locuință sau dacă toate aceste contracte de credit, indiferent de scopul lor, sunt garantate cu o ipotecă asupra aceluiași imobil.

Cu privire la cea de a doua întrebare, s-a arătat că scopul prefigurat de consumator la data încheierii contractului poate fi dovedit cu orice mijloc de probă, deoarece nu există vreo dispoziție legală care să limiteze libertatea probatorie a debitorului cu privire la acest aspect.

În ce privește scopul contractării creditului, în majoritate, s-a opinat că legiuitorul a avut în vedere scopul consemnat efectiv în contractul de credit, cunoscut de creditor la momentul încheierii contractului și care poate fi dovedit doar cu mențiunea contractuală, nu și cu alte mijloace de probă.

Opinia judecătorilor din cadrul Secției I civile a Tribunalului Iași a fost în sensul că, prin faptul constituirii unei a doua ipoteci asupra aceluiași bun, creditorul acceptă implicit că bunul respectiv reprezintă o garanție suficientă pentru a asigura, în caz de neplată, satisfacerea tuturor drepturilor de creanță garantate. În acest context, darea în plată a unicului imobil asupra căruia au fost constituite două sau mai multe ipoteci ar trebui să reprezinte o valoare suficientă pentru a acoperi toate creanțele garantate, astfel încât opinia este în sensul în care, în interpretarea dispozițiilor art. 3 și art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016, prin darea în plată a unui singur imobil se pot stinge creanțe izvorâte din două sau mai multe contracte de credit încheiate de debitor cu același creditor.

Cu privire la semnificația sintagmei "creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință", s-a considerat că a fost avut în vedere scopul consemnat efectiv în contract, întrucât în raport cu acest scop declarat banca a configurat produsul specific oferit clientului, fiind evident că un asemenea scop a contat atât pentru acordarea creditului, cât și pentru stabilirea condițiilor de contractare.

Cu toate acestea, nu poate fi exclusă de plano ipoteza în care, deși scopul menționat în contract nu este cel de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință, părțile să fie de acord ca debitorul să probeze destinația concretă a sumelor care au format obiectul împrumutului. Cu atât mai mult este posibilă dovedirea destinației concrete a împrumutului în situația în care nu este indicat în contract niciun scop al împrumutului.

În adoptarea acestei opinii s-a avut în vedere că prin darea în plată a imobilului se transferă dreptul de proprietate asupra acestuia către creditor concomitent cu stingerea tuturor datoriilor pe care debitorul le are față de creditor născute din respectivul contract de credit.

Dacă cu un imobil s-a garantat restituirea mai multor credite contractate de la același creditor, este normal ca prin darea în plată a acelui imobil să fie stinse toate datoriile pe care debitorul le are față de acel creditor.

Cu ocazia acordării creditelor garantate cu un singur imobil, creditorul, prin acordarea creditului în aceste condiții, a apreciat că valoarea imobilului acoperă toate împrumuturile acordate, apreciere bazată pe evaluarea imobilului efectuată de creditor cu ocazia acordării creditelor.

Cu privire la cea de-a doua chestiune de drept, opinia exprimată a fost în sensul că sintagma folosită în art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 a avut în vedere scopul consemnat efectiv în contractul de credit pentru care a fost acordat împrumutul, cunoscut de creditor la momentul încheierii contractului și care poate fi dovedit cu mențiunea inserată în cuprinsul contractului.

În aceste condiții, odată ce se constată stinsă creanța izvorând dintr-un contract de credit, imobilul va trece în proprietatea băncii, astfel încât consumatorul nu va mai deține imobilul pe care dorește să îl dea în plată pentru stingerea creanțelor decurgând din alte contracte de credit, iar cererea de dare în plată va deveni inadmisibilă în ceea ce privește celelalte contracte de credit.

Scopul contractării creditului este cel prefigurat de consumator la încheierea contractului, care poate fi dovedit cu orice mijloc de probă, chiar dacă este altul decât cel consemnat efectiv în contractul de credit.

Secția a II-a civilă a Tribunalului Arad a arătat că, în raport cu particularitățile fiecărei spețe în parte, este necesar a se ține cont de următoarele aspecte: darea în plată a unui imobil reprezintă o operație unică, în sensul în care trebuie avut în vedere faptul că, după realizarea acesteia, amiabil sau forțat, debitorul nu mai poate să dispună încă o dată asupra bunului care a ieșit din patrimoniul său; este posibil ca un creditor să acorde aceluiași debitor mai multe credite și fiecare dintre acestea să fie garantate cu câte o ipotecă imobiliară în gradul corespunzător, situație în care ar putea fi admisibilă o cerere de dare în plată a imobilului pentru stingerea doar concomitentă a tuturor creditelor încă scadente. De asemenea s-a susținut că, potrivit art. 273 alin. (1) din Codul de procedură civilă, înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovada între părți până la proba contrară.

Opinia judecătorilor Secției a II-a civile din cadrul Tribunalului Timiș a fost în sensul că nu pot fi stinse mai multe credite având scopuri diferite, chiar încheiate cu același creditor prin darea în plată a unui singur imobil, dacă creditele nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016, iar prin sintagma prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. c) din același act normativ se poate avea în vedere scopul prefigurat de consumator la încheierea contractului și care ar putea fi dovedit prin orice mijloc de probă, atunci când în cuprinsul contractului nu a fost declarat în mod amănunțit, direct și neechivoc acest scop, dacă se tinde a se dovedi că împrumutul a fost luat pentru modernizare, amenajare sau reabilitare a unui imobil cu destinație de locuință.

VIII. Jurisprudența Curții Constituționale