ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 186/2025

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de încuviințare a executării silite

Prin cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă în 03.09.2024, sub nr. x/2024, a fost solicitată încuviințarea executării silite imobiliare asupra apartamentului situat în București, B-dul. x nr. 103A, aflat în proprietatea debitorului B., în baza titlului executoriu constând în contractul de credit bancar nr. x din 11.01.2008, privind pe creditorul C. S.R.L..

În drept, petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 819 alin. (2) C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 13214/16.09.2024, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

A reținut instanța că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, constatând că debitorul domiciliază în municipiul Brașov, județul Brașov, a apreciat că Judecătoria Brașov este instanța competentă pentru a soluționa prezenta cauză.

Prin sentința nr. 11223/06.11.2024, Judecătoria Brașov a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, în speță, sunt incidente prevederile art. 24, respectiv art. 622 alin. (2) C. proc. civ., în raport cu data sesizării executorului judecătoresc, respectiv 19.04.2013, astfel că stabilirea instanței competente să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite imobiliare se va stabili prin prisma dispozițiilor C. proc. civ. în vigoare la data formulării cererii de executare de către creditor.

În acest sens, a reținut ca fiind aplicabile dispozițiile art. 819 C. proc. civ., în forma în vigoare în 19.04.2013, potrivit cărora: "după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmăririi lui silite, dispozițiile art. 664 și 665 aplicându-se în mod corespunzător".

Drept urmare, a stabilit că instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite imobiliare este instanța în circumscripția căreia se află imobilul a cărui executare se solicită, imobil situat în sectorul 2 al municipiului București.

A mai reținut instanța și că împrejurarea că debitorii domiciliază în județul Brașov, precum și faptul că în cauză a fost pronunțată o încheiere de încuviințare a executării silite de către Judecătoria Adjud nu sunt de natură să influențeze aplicarea dispozițiilor art. 819 C. proc. civ., în forma existentă la data sesizării organului de executare de către creditor.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la calitatea instanței de executare, Judecătoria Sectorului 2 București declinându-și competența pe considerentul că instanța de executare este cea în a cărei rază teritorială se află domiciliul debitorului, în timp ce Judecătoria Brașov a atribuit această calitate primei instanțe sesizate, ca fiind instanța în a cărei rază teritorială se află imobililul urmărite.

Astfel, în timp ce Judecătoria Sectorului 2 București a reținut incidența prevederilor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în ceea ce privește stabilirea instanței de executare, în sensul în care domiciliul debitorului se afla în municipiul Brașov, Judecătoria Brașov a reținut că soluționarea cererii de încuviințare a executării silite imobiliare este de competența celei dintâi instanțe sesizate, în raport cu prevederile art. 819 C. proc. civ., în forma existentă la data sesizării organului de executare de către creditor, 19.04.2013, reținând că imobilul urmărit este situat în sectorul 2 al municipiului București.

Se constată că obiectul prezentului demers judiciar este reprezentat de cererea având ca obiect încuviințarea executării silite a imobilului situat în București, B-dul. x nr. 103A, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr. x din 11.01.2008, formulată de petentul BEJ A., la solicitarea creditorului C. S.R.L., împotriva debitorului B..

Aplicabilitatea dispozițiilor art. 651 din C. proc. civ. este analizată în funcție de data începerii executării silite, adică de legea în vigoare la data depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc, concluzie care se impune, prin raportare la prevederile art. 622 alin. (2) C. proc. civ., care stabilesc neechivoc că executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.

Or, în speță, chiar dacă sesizarea instanței cu cererea de încuviințare a executării silite a avut loc în 03.09.2024, cererea de executare silită depusă de creditor împotriva debitorului a fost formulată încă din 19.04.2013 .

Prin urmare, dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele în vigoare la data înregistrării de către creditor a cererii de executare la executorul judecătoresc, respectiv 19.04.2013, prezenta cerere fiind un incident în cadrul executării silite declanșate anterior, ce atrage forma în vigoare la acel moment a C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 819 C. proc. civ., astfel cum erau în vigoare la data formulării cererii de executare silită (19.04.2013), "după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmăririi lui silite, dispozițiile art. 664 și 665 aplicându-se în mod corespunzător".

Față de conținutul normativ al textului de lege menționat, aplicabil în speță în raport cu momentul demersurilor efectuate de către creditoare în ceea ce privește declanșarea executării silite îndreptate împotriva aceluiași debitor, în temeiul aceluiași titlu executoriu, competența de soluționare a cauzei aparține instanței în a cărei circumscripție teritorială se regăsește imobilul obiect al cererii de extindere a executării silite, respectiv Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.