ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1864/2025

Ședința publică din data de 23 octombrie 2025

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 22 mai 2025, sub nr. x/2025, la solicitarea creditoarelor A. mbH și B., petentul Biroul Executorului Judecătoresc C. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului D., în toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x din 14 aprilie 2006, până la recuperarea creanței în valoare de 30.677,91 RON, precum și a cheltuielilor de executare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 5145 din camera de consiliu din 4 iunie 2025, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Raportându-se la dispozițiile art. 651 alin. (1), (66)5 și 666 C. proc. civ., care stabilesc instanța de executare, precum și modalitatea de sesizare a acestei instanțe de către biroul executorului judecătoresc învestit de creditor cu o cerere de deschidere a procedurii execuționale, Judecătoria Brașov a constatat că, la data înregistrării acestei cereri la organul de executare, domiciliul debitorului D. era în București.

Remarcând că debitorul și-a stabilit domiciliul la adresa indicată încă de la data de 24 martie 2015, și că acesta se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 București, a apreciat că această instanță este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, conform art. 651 alin. (1) raportat la art. 666 C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 16 iulie 2025, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța, raportându-se la prevederile art. 666 și la cele ale art. 651 C. proc. civ., a constatat că, potrivit verificărilor efectuate de Judecătoria Brașov la Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, la rubrica destinată domiciliului debitorului, în care era consemnată adresa din București, figura mențiunea "anulat", încă din data de 4 septembrie 2024.

Față de această împrejurare, a apreciat că, la data înregistrării cererii de încuviințare a executării silite pe rolul organului de executare, 21 mai 2025, această înscriere de domiciliu nu mai putea produce efecte juridice.

Procedând la reinterogarea aceleiași baze de date, a remarcat că sistemul nu a emis niciun rezultat cu privire la domiciliul debitorului.

Reținând că dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. reglementează doar situația în care domiciliul debitorului nu se află în țară, iar regulile speciale în materia executării silite nu prevăd o ipoteză relativă la necunoașterea acestui aspect, Judecătoria Sectorului 3 București a analizat în ce măsură pot fi aplicate următoarele criterii de stabilire a competenței prevăzute de legiuitor.

Remarcând că domiciliul debitorului nu este cunoscut, iar sediul creditoarelor este în afara țării, respectiv în Germania și Cipru, Judecătoria Sectorului 3 București a dat eficiență ultimei teze a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., și a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, apreciind că aceasta este instanța de executare, în considerarea faptului că în circumscripția sa se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditoare cu soluționarea cererii de executare silită.

Desemnarea de către creditoare a unui reprezentant convențional în România, și alegerea sediului pentru comunicarea actelor de procedură în București, a fost apreciată că nu este relevantă la stabilirea instanței competente să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, ci doar în ceea ce privește comunicarea actelor de procedură.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoriei Brașov îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor argumente:

Prin demersul judiciar inițiat la cererea creditoarelor A. mbH și B., petentul Biroul Executorului Judecătoresc C. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului D., în toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x din 14 aprilie 2006, până la recuperarea creanței în valoare de 30.677,91 RON, precum și a cheltuielilor de executare.

Înalta Curte constată că dezînvestirea reciprocă a celor două instanțe aflate în conflict negativ de competență a operat ca urmare a aplicării unor norme de competență teritorială diferite, prin prisma dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum și a aspectelor privitoare la localizarea domiciliului debitorului.

Judecătoria Brașov a dat eficiență primei ipoteze reglementate de acest text legal, declinând competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, reținând că domiciliul debitorului se află în circumscripția teritorială a acestei instanțe încă din 24 martie 2015, respectiv la adresa din București.

Pe de altă parte, Judecătoria Sectorului 3 București a stabilit că instanța de executare se impune a fi determinată în raport de ultima teză a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., stabilind competența în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditoare cu cererea de executare silită, în lipsa identificării domiciliului debitorului în România și a faptului că cele două creditoare au sediul în străinătate.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Textul legal enunțat instituie o competență ce este acordată, succesiv, instanței în circumscripția căreia se regăsește, la data sesizării organului de executare, sediul/domiciliul debitorului, sediul/domiciliul creditorului, iar în ultimă ipoteză, instanței în a cărei rază teritorială se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În cauză, astfel cum s-a arătat, prin cererea de încuviințare a executării silite înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 22 mai 2025 s-a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului D., care, potrivit verificărilor efectuate din oficiu de către instanțele aflate în conflict la Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, nu mai are domiciliul în România începând cu 4 septembrie 2024, reinterogarea făcută în același sistem de către Judecătoria Sectorului 3 București la 27 iunie 2025 neraportând vreun rezultat, ci conținând un mesaj de anulare.

De asemenea, se constată că sediile celor două creditoare A. mbH și B. se află în Germania și Cipru, potrivit aspectelor menționate în cererea de executare silită înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc C..

Înalta Curte reține că nu prezintă relevanță și nu constituie unul dintre criteriile prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. pentru stabilirea instanței competente să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite indicarea, de către creditoare, a unui reprezentant convențional în România, cu sediul profesional în București, clădirea E., zona B, biroul nr. 1, alegerea la această adresă a sediului pentru comunicarea actelor de procedură producând efecte doar în plan procesual, iar nu în ceea ce privește stabilirea instanței de executare.

Față de aspectele învederate și de ordinea instituită de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va da eficiență ultimei ipoteze reglementate de acest text legal, și va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea instanței în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării de către creditoare, sediul organului de executare.

Constatând că sediul Biroul Executorului Judecătoresc C. se află în municipiul Brașov, Bd. 15 noiembrie nr. 50B, jud. Brașov, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.