ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 97/2024

HOTĂRÂRE

23.01.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 97/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești în data de 07.09.2023, sub nr. x/2023, petentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. a solicitat instanței încuviințarea executării silite imobiliare pe raza teritorială a Judecătoriei Găești asupra imobilului teren în suprafață de 4.048 mp înscris în CF nr. x Petrești și asupra imobilului teren în suprafață de 252 mp înscris în CF nr. x Petrești, proprietatea debitorilor urmăriți B. și C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de facilitate de Credit și de Garanție nr. x/29.11.2007, completat prin Actul Adițional nr. 01/04.01.2010 privind pe creditoarea D. prin mandatar E. S.A., prin mandatar S.C. F. S.R.L., pentru recuperarea sumei de 406.961,05 CHIF și 816,70 RON, conform extras din data de 13.06.2023, precum și a dobânzilor calculate până la achitarea integrală a datoriei și a cheltuielilor de executare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373

alin. (2), (48)8 alin. (1), (48)9 alin. (1) și art. 492 C. proc. civ. (1865).

În ședința de cameră de consiliu din data de 29.09.2023, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Găești și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.

Prin sentința civilă nr. 1436 din 29 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A., privind pe creditoarea D. prin mandatar E. S.A. și debitorii B., domiciliați în București, având ca obiect încuviințare executare silită, în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a evocat dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010), reținând, totodată, că, în conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În continuare, a mai reținut că, în speță, cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul executorului petent la data de 05.07.2022, dată la care domiciliul debitorilor B. era în București, astfel încât, în raport de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este Judecătoria Sector 1 București, competentă potrivit art. 651 alin. (3) și 666 alin. (1) C. proc. civ. să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite.

În consecință, instanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și, conform art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența teritorială de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sector 1, în raza căreia se află domiciliul debitorilor.

În urma declinării de competență, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 1 București în data de 2 noiembrie 2023, sub același număr de dosar.

În ședința de camera de consiliu din data de 6 noiembrie 2023, instanța a invocat excepția necompetenței sale teritoriale și a reținut cauza spre soluționarea acestei excepții.

Prin sentința civilă nr. 8325 din 6 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditoarea D. prin mandatar E. S.A., în favoarea Judecătoriei Găești. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, față de data constituirii dosarelor execuționale, sunt aplicabile dispozițiile vechiul C. proc. civ., sens în care a evocat dispozițiile art. 373 din vechiul C. proc. civ., precum și art. 373 alin. (2) din același cod.

Totodată, a mai arătat că voința creditoarei este executarea silită a debitorilor pe raza teritorială a Judecătoriei Găești, întrucât, în cauză, creditorul a solicitat expres demararea procedurii executării silite asupra bunurilor imobile identificate situate în circumscripția respectivei judecătorii.

Apreciind, așadar, că instanța de executare este Judecătoria Găești, căreia îi revine competența de a se pronunța și cu privire la cererea de încuviințare a executării silite, în temeiul art. 334 și art. 158 din vechiul C. proc. civ., constatând că nu este legal învestită, instanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Găești.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2 și art. 22 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă la 28 noiembrie 2023, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțe sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, pentru argumentele ce succed.

Obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie cererea având ca obiect "încuviințare executare silită", înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A..

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit legea aplicabilă executării silite, prima instanță reținând ca fiind aplicabil noul C. proc. civ., respectiv art. 651 alin. (1) din Cod, iar cea de-a doua instanță reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 373

alin. (1), precum și art. 373 alin. (2) din vechiul C. proc. civ. de la 1865.

Având în vedere principiul neretroactivității legii procesual civile, consacrat de art. 24 din C. proc. civ., conform căruia "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", precum și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), cu modificările ulterioare, Înalta Curtea reține că dispozițiile noului C. proc. civ. se aplică doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noii reglementări.

Potrivit art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.

De asemenea, instanța supremă mai constată că potrivit art. 25 alin. (1) din C. proc. civ. actual, "executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Pentru rezolvarea conflictului de legi în cazul schimbării reglementărilor în materia executării silite, legiuitorul are în vedere data la care creditorul a sesizat organul de executare, conform art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ.

Se constată că, în raport de momentul declanșării procedurii executării silite, respectiv 09 noiembrie 2011 – data la care a fost depusă cererea de executare silită la Corpul Executorilor Bancari, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, aceasta fiind legea în vigoare la data formulării cererii de încuviințare a executării silite.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 373

din C. proc. civ. de la 1865, instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este instanța de executare, aceasta fiind, potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Prin urmare, în procedura executării silite, locul executării (criteriu stabilit de lege pentru determinarea instanței de executare) este acela unde se află bunurile supuse urmăririi.

În speță, prin cererile formulate la 09.11.2011, creditoarea D. a solicitat, prin intermediul Biroului Executorului Bancar A., devenit, ulterior, executor judecătoresc, executarea silită asupra întregului patrimoniu aparținând debitorului B. și a codebitoarei C..

În urma demersurilor efectuate, executorul judecătoresc a identificat, pe raza teritorială a Judecătoriei Găești, două imobile teren, unul în suprafață de 4.048 mp înscris în CF nr. x Petrești și altul, în suprafață de 252 mp înscris în CF nr. x Petrești, bunuri comune aflate în proprietatea debitorilor urmăriți B. și C., în localitatea Ionești, comuna Petrești, județul Dâmbovița, sens în care a depus înscrisurile aflate la dosar Judecătoria Găești.

Având în vedere că documentele depuse de petent la dosarul format pe rolul Judecătoriei Găești fac dovada faptului că bunurile supuse urmăririi se află în județul Dâmbovița, localitate/comună aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Găești, conform anexei Hotărârii de Guvern nr. 1217/2023 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor și parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1102 din 07 decembrie 2023, Înalta Curte reține că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite imobiliare formulată de B.E.J. A., ca instanță în a cărei rază teritorială urmează a avea loc executarea silită, în acord cu exigențele art. 373

corelate cu art. 373 din C. proc. civ. anterior (1865).

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.