ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1842/2023

HOTĂRÂRE

26.10.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1842/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

după deliberare, asupra conflictului negativ de competență reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, secția civilă la 27 iunie 2023, sub nr. x/2023, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat, la cererea creditorului B., încuviințarea executării silite a debitorilor C. și D., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 389 din 27 ianuarie 2023, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia civilă nr. 750 din 9 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Argeș.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 665 și art. 666 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4136 din 28 iunie 2023, Judecătoria Pitești, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, reținând incidența dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., raportându-se la sediul debitorilor C. și D., instanța a apreciat că Judecătoria Sectorului 3 București este competentă să judece cererea de încuviințate a executării silite.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 8206 din 27 septembrie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în dosarul execuțional nr. x/2023, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul B. împotriva debitorilor C. și D., în favoarea Judecătoriei Pitești; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, având în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și în raport cu calitatea de judecător a creditorului B. în cadrul Curții de Apel București, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., față de care competența de soluționare a cauzei revine unei instanțe de același grad, aflată în circumscripția curții de apel învecinate Curții de Apel București.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul cauzei îl constituie cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitorilor C. și D., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 389 din 27 ianuarie 2023, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia civilă nr. 750 din 9 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Argeș, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. la cererea creditorului B..

Astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenței prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cu care instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prin raportare la regula stipulată de art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul debitorului – în speță fiind doi debitori, C. și D., ambii cu sediul în București.

Se constată însă că încuviințarea executării silite s-a solicitat la cererea creditorului B., care este judecător în cadrul Curții de Apel București, instanță superioară în grad, căreia îi este arondată Judecătoria Sectorului 3 București.

Față de această împrejurare, principiul unicității instanței de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenței teritoriale a instanței care încuviințează executarea, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. încă din această fază.

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. stipulează următoarele:

,,(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Se observă că sfera de aplicare a textului include și ipoteza în care judecătorul (sau, după caz, celelalte persoane la care se referă alin. (3) își desfășoară activitatea la o instanță superioară celei competente să judece în primă instanță, și aceasta fără să conteze dacă respectiva instanță superioară ar fi sau nu competentă funcțional să soluționeze eventuale căi de atac de reformare declarate în cauză, întrucât textul nu distinge.

Înalta Curte reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care au scopul de a asigura imparțialitatea instanței. Raportat la circumstanțele cauzei, această normă instituie o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel la care își desfășoară activitatea judecătorul la cererea căruia se solicită încuviințarea executării silite.

În conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ., reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Cu respectarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și ale art. 116 C. proc. civ., se constată că Judecătoria Pitești a fost sesizată cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, instanță judecătorească de același grad cu Judecătoria Sectorului 3 București, aflată în circumscripția Curții de Apel Pitești, care este învecinată Curții de Apel București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Pitești.