ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1637/2023

Ședința publică din data de 17 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara la 09 august 2023, sub nr. x/2023, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2012, ca urmare a cererii formulate de creditoarea B. pentru executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 10.04.2007, modificat prin actul adițional nr. x din data de 21.09.2010, împotriva debitorului C., prin toate formele de executare silită.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373

1

din C. proc. civ. de la 1865 și ale Legii nr. 188/2000.

2.1. Prin încheierea civilă nr. 18193 din 22 august 2023, Judecătoria Timișoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 competența de soluționare a cererii formulate de petent.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a avut în vedere art. 651 din C. proc. civ., conform căruia instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, iar domiciliul debitorului C. este în str. x, București, care se află în circumscripția Judecătoriei Sectorului 5.

Instanța a mai reținut că petentul și-a limitat cadrul procesual la debitorul C., cu privire la care a cerut încuviințarea executării silite, nu și în ceea ce îl privește pe terțul poprit D. S.R.L. care are sediul în Timișoara, iar aspectul că debitorul este angajat al terțului poprit, nu poate determina competența Judecătoriei Timișoara.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a pronunțat sentința civilă nr. 6303 din 13 septembrie 2023, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut că dispozițiile aplicabile soluționării cauzei sunt cele în vigoare la data la care creditorul a sesizat organul de executare, în speță - anul 2012, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, și anume, dispozițiile C. proc. civ. din 1865. Potrivit art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanța a constatat că, din cuprinsul cererii de încuviințare a executării silite din 09.08.2023 formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., rezultă că se intenționează ca executarea silită să se facă sub forma popririi asupra veniturilor debitorului deținute la terțul poprit D. S.R.L., cu sediul în Timișoara, jud. Timiș. Pe cale de consecință, judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se face executarea este Judecătoria Timișoara, în a cărei rază teritorială se găsește sediul terțului poprit.

Judecătoria a constatat că, pe raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, încuviințarea executării silite a debitorului a fost admisă încă din data de 02.03.2012, prin încheierea pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2012, încheiere atașată din oficiu la dosar, din sistemul ecris al Judecătoriei Sectorului 5 București. Judecătoria a considerat că, în stabilirea instanței de executare sub imperiul C. proc. civ. din 1865, domiciliul/sediul debitorului nu are o relevanță juridică specială, fiind posibilă existența mai multor instanțe de executare, în funcție de circumscripția teritorială a instanței în raza căreia se face executarea, obținându-se încheieri de încuviințare a executării silite de la mai multe instanțe.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competență constă în cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 10.04.2007, modificat prin actul adițional nr. x din data de 21.09.2010, împotriva debitorului C..

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dispozițiile noului Cod de procedură silită se aplică numai executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare iar conform art. 24 teza ultimă din noul Cod de procedură silită, legea nouă se aplică numai executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

În raport cu aceste prevederi legale și de momentul declanșării procedurii executării silite, respectiv anul 2012, când a fost depusă cererea de executare silită la Biroul executorului judecătoresc, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, aceasta fiind legea în vigoare la data formulării cererii de încuviințare a executări silite.

Art. 373

1

alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 stabilește competența instanței de executare în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite. Noțiunea de "instanță de executare" este definită de dispozițiile art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, care statuează că aceasta este "judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor când legea dispune altfel."

Din prevederile sus-menționate rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de executare, ca instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cererilor de încuviințare a executării. Acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea.

În cuprinsul cererii de încuviințare, creditorul a indicat în mod expres că se solicită încuviințarea executării silite prin poprire față de terțul poprit D. S.R.L. cu sediul în municipiul Timișoara, oraș aflat în circumscripția Judecătoriei Timișoara.

În consecință, față de prevederile legale expuse mai sus și de faptul că, astfel cum s-a menționat în cererea de încuviințare a executării silite, se intenționează executarea silită față de terțul poprit cu sediul în municipiul Timișoara, Judecătoria Timișoara este instanța în circumscripția căreia se va face executarea, fiind astfel competentă, ca instanță de executare, să încuviințeze executarea silită.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (5) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2023.