ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2063/2024

Ședința publică din data de 8 octombrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 09.11.2023 sub nr. x/2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B., a solicitat admiterea contestației la executare împotriva executării silite pornite în dosarul nr. x/18.10.2023 al C., în temeiul titlului executoriu, sentința civilă nr. 7460/08.05.2013 pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Sectorului 3, în sensul anulării încheierii de încuviințare a executării silite din data de 08.09.2023 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. x/2023, anularea somației x/18.10.2023, emisă de C., precum și a tuturor încheierilor și actelor de executare emise și/sau dispuse și/sau realizate în dosarul de executare silită nr. x/18.10.2023, suspendarea executării silite pornite în dosarul de executare, până la soluționarea în fond a contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, printre alte chestiuni, petenta a arătat că încheierea de încuviințare a executării silite din 08.09.2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2023 este nulă absolut, fiind pronunțată de o instanță necompetentă, dat fiind faptul că aceasta avea, la momentul încuviințării executării silite, domiciliul în fapt în jud. Argeș, competentă fiind Judecătoria Pitești și nu Judecătoria Sectorului 1 București.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712 și urm. C. proc. civ., 719 și urm. C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 27.03.2024, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și a reținut cauza în pronunțare asupra excepției.

Prin sentința civilă nr. 2255 din data de 3 aprilie 2024, Judecătoria Sector 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că deși Judecătoria Sectorului 1 București este cea care a încuviințat executarea silită, această împrejurare nu este de natură să atragă și competența pentru soluționarea contestației la executare, întrucât o interpretare contrară, ar lăsa fără aplicabilitate și fără sens dispozițiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța a constatat că, la data sesizării organului de executare, deși domiciliul din cartea de identitate a contestatoarei este în Sectorul 1 al Municipiului București, aceasta avea aplicată viză de flotant pe cartea de identitate, astfel că figura cu reședința în mod legal în Mun. Pitești, jud. Argeș, începând cu data de 23.05.2023 până la data de 25.03.2024. .

Instanța a concluzionat că în raport de reședința legală a debitorului, la data sesizării organului de executare, în Municipiul Pitești, instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Pitești.

A mai precizat că prin urmare, încuviințarea executării silite de către o instanță necompetentă nu atrage competența de soluționare a tuturor incidentelor din cursul executării în favoarea acesteia, întrucât nu există nicio prevedere legală în acest sens, fiind fără dubiu că stabilirea competenței instanței de executare se efectuează în raport de sediul/domiciliul debitorului sau, după caz, al creditorului/executorului judecătoresc, cu excepțiile prevăzute de lege. Or, încuviințarea executării silite de către o altă instanță decât cea de executare nu reprezintă o excepție de la regula stabilită de art. 651 C. proc. civ. și, prin urmare, nu poate atrage competența asupra tuturor celorlalte incidente din cursul executării în favoarea acesteia.

În opinia acestei instanțe, Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, vizează pluralitatea de debitori, respectiv o altă situație, diferită de cea dedusă judecății.

Prin urmare, Judecătoria Sector 1 București a apreciat că Judecătoriei Pitești îi revine competența de a soluționa contestația la executare.

Prin sentința civilă nr. 5227 din 16 iulie 2024, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sector 1 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Instanța a avut în vedere împrejurarea că, prin încheierea din data de 8 septembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr. x/2023, s-a încuviințat cererea de executare silită formulată de C., pentru creditorul B. în contradictoriu cu debitoarea A..

Prin urmare, a apreciat că Judecătoriei Sector 1 București îi revine competența de soluționare a contestației la executare.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Sector 1 București îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Pe calea contestației la executare cu care a învestit instanța de judecată, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., admiterea contestației împotriva executării silite pornite în dosarul nr. x/18.10.2023 al C., în temeiul titlului executoriu, sentința civilă nr. 7460/08.05.2013 pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Sectorului 3, în sensul anulării încheierii de încuviințare a executării silite din data de 08.09.2023 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. x/2023, anularea somației x/18.10.2023, emisă de C., precum și a tuturor încheierilor și actelor de executare emise și/sau dispuse și/sau realizate în dosarul de executare silită nr. x/18.10.2023, suspendarea executării silite pornite în dosarul de executare, până la soluționarea în fond a contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Sector 1 București și Judecătoria Pitești și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de reținerile diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale aplicabile în speță, pentru stabilirea competenței teritoriale de soluționare a litigiului.

Astfel, Judecătoria Sector 1 București a dat eficiență dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Pitești a reținut incidența Deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Înalta Curte reține că regula generală în materia competenței teritoriale, în ceea ce privește contestația la executare, este instituită de art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care contestația se introduce la instanța de executare, coroborat cu art. 651 alin. (1) din același act normativ potrivit cu care instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

De asemenea, reține că, pentru stabilirea competenței teritoriale de soluționare a contestației la executare, sunt incidente și dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. care stipulează că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În cauza de față, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sector 1 București, care și-a verificat la acel moment propria competență, astfel că aceasta revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, instanța de executare a fost stabilită odată cu pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestației la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanșată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviințată executarea silită a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței care a pronunțat-o ca având statutul de instanță de executare.

În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii care, în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, a stabilit că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.".

Astfel, potrivit celor reținute în această decizie, s-a statuat că ..ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta deoarece deși executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) C. proc. civ.) prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite.

În speță, câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că Judecătoria Sector 1 București este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2024.