ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 968/2024

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat prevederilor art. 712 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1168 din 21.11.2023, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

În motivare, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 714 C. proc. civ. și a deciziei nr. 20/2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet competent să soluționeze recursul în interesul legii și, având în vedere că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sector 1 București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 738 din 14 februarie 2024, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția II civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea soluției, instanța a reținut că la data sesizării organului de executare debitoarea avea domiciliul în Câmpulung Moldovenesc, astfel că instanța de executare, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ar fi trebuit să fie Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și nu Judecătoria Sector 1 București.

De asemenea, judecătoria a reținut că încuviințarea executării silite de către o instanță necompetentă nu atrage competența de soluționare a tuturor incidentelor din cursul executării în favoarea acesteia, întrucât nu există nicio prevedere legală în acest sens, fiind fără dubiu că stabilirea competenței instanței de executare se efectuează în raport de sediul/domiciliul debitorului sau, după caz, al creditorului/executorului judecătoresc, cu excepțiile prevăzute de lege.

În continuare, a motivat că decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet competent să soluționeze recursul în interesul legii, nu este aplicabilă cauzei, întrucât prin aceasta s-a statuat cu privire la problema incidenței principiului unicității instanței de executare atunci când sunt mai multe instanțe competente în raport de domiciliul/sediul fiecărui debitor în parte.

Având în vedere că, la data înregistrării cererii de executare, domiciliul debitoarei se afla în Câmpulung Moldovenesc, instanța a constatat că Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, ca instanță de executare, este competentă să soluționeze prezenta contestație la executare.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și Judecătoria Sector 1 București, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

În fapt, contestatoarea A. a înțeles să învestească Judecătoria Câmpulung Moldovenesc cu o contestație la executare propriu-zisă împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului execuțional nr. x/2017 al C..

Totodată, este de menționat faptul că încuviințarea executării silite a fost dispusă de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr. x/2017.

Fiind în prezența unei contestații la executare silită sunt incidente normele de competență prevăzute în Cartea a V-a C. proc. civ. - "Despre executarea silită".

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ. "contestația se introduce la instanța de executare".

De asemenea, conform art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

În prezenta cauză, instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit instanța de executare și, subsecvent, competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ.

Înalta Curte reține ca fiind relevante pentru soluționarea conflictului ivit cele statuate prin Decizia nr. 20 din 27.09.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet competent să soluționeze recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083 din 11.11.2021, prin care s-a stabilit că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Chiar dacă decizia pronunțată în recurs în interesul legii are ca premisă un titlu executoriu cu pluralitate de debitori, considerentele acesteia sunt pe deplin aplicabile și în cauza de față, contrar celor reținute de Judecătoria Sector 1 București.

Astfel, în cuprinsul deciziei evocate, la paragraful 66 s-a reținut că "deși executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, conform art. 622 alin. (2) C. proc. civ., prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare, în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite", iar la paragraful 70 s-a statuat că "din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel".

Din textele legale evocate și din considerentele deciziei menționate, rezultă că sub aspectul stabilirii instanței competente din punct de vedere teritorial să judece contestația la executare formulată, prezintă așadar relevanță judecătoria care a încuviințat executarea silită ce face obiectul contestației, greșit reținându-se de către ultima instanță de declinare, criteriul competenței după domiciliul contestatoarei.

Prin urmare, instanța care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale, astfel că nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, situație care nu se regăsește în cauza pendinte. Astfel, toate cererile și incidentele care apar pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Or, în cauză, cererea de executare silită formulată de creditoarea B. S.A., care formează obiectul dosarului nr. x/2017 instrumentat de C., a fost încuviințată de către Judecătoria Sectorului 1 București, prin încheierea din data de 29.05.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

În raport cu dispozițiile legale evocate și înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanța de executare este Judecătoria Sector 1 București, instanță căreia îi revine competența să soluționeze prezenta contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

În consecință, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2024.