ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1366/2024

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

În drept, au fost invocate prevederile art. 712, art. 715, art. 627 din C. proc. civ.

La data de 08.12.2023, contestatorul a depus cerere modificatoare prin care a solicitat introducerea în cauză a societății C. S.A., în calitate de intimat.

Prin sentința civilă nr. 9266 din 11 decembrie 2023 Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

În motivarea soluției, instanța a reținut, în esență, că deși prin încheierea pronunțată în data de 07.09.2020 în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentant de sentința civilă nr. 2398/17.12.2019, pronunțată de Judecătoria Pascani în dosarul nr. x/2019, împotriva debitoarei D. S.A., această împrejurare nu este de natură să atragă și competența de soluționarea a contestației la executare.

În acest sens, instanța a făcut a trimitere la dispozițiile prevăzute de art. 622 alin. (2) și art. 712 alin. (1) din C. proc. civ. și a reținut că, potrivit art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, și anume judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Constatând că la data sesizării organului de executare, respectiv 12.08.2020, sediul societății debitoare D. S.A. era în municipiul Piatra Neamț, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Piatra Neamț, instanța a apreciat că această din urmă instanță este instanța de executare în accepțiunea art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

În opinia instanței, deși Judecătoria Sectorului 1 București a dat o încheiere de încuviințare a executării silite, această împrejurare nu atrage automat competența sa de soluționare a contestației la executare, întrucât o interpretare contrară, în sensul că instanța care a încuviințat executarea silită este competentă să judece contestația la executarea silită ar lăsa fără aplicabilitate și fără sens dispozițiile art. 714 alin. (1) raportate la cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, a reținut că încuviințarea executării silite de către o instanță necompetentă nu atrage competența de soluționare a tuturor incidentelor din cursul executării în favoarea acesteia, întrucât nu există nicio prevedere legală în acest sens, fiind fără dubiu că stabilirea competenței instanței de executare se efectuează în raport de sediul/domiciliul debitorului sau, după caz, al creditorului/executorului judecătoresc, cu excepțiile prevăzute de lege. Or, încuviințarea executării silite de către o altă instanță decât cea de executare nu reprezintă o excepție de la regula stabilită de art. 651 din C. proc. civ. și, prin urmare, nu poate atrage competența asupra tuturor celorlalte incidente din cursul executării în favoarea acesteia.

De asemenea, instanța a apreciat că, în cauză, nu este aplicabilă nici Decizia nr. 2/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083/11.11.2021.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență, sens în care a dispus suspendarea cauzei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că executarea silită efectuată în dosarul de executare silită nr. x/2020 al B.E.J. B. a fost încuviințată prin încheierea de încuviințare a executării silite din data de 07.09.2020, pronunțată de Judecătoria Sectorului București în dosarul nr. x/2020.

Raportându-se la dispozițiile art. 714 alin. (1), la cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. și având în vedere Decizia nr. 20 din data de 27.09.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a doua instanță sesizată a apreciat că în cauză competența de soluționare aparține judecătoriei care a încuviințat executarea silită, respectiv Judecătoriei Sectorului 1 București.

În opinia instanței, această apreciere dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, ca instanță de executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:

Cauza dedusă judecății are ca obiect contestația la executare formulată de A. împotriva încheierii din data de 7.04.2023 pronunțate în dosarul de executare nr. 101/2020 al BEJ B..

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestația se introduce la instanța de executare", iar potrivit art. 615 alin. (1) și (3) Codul de procedură "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel . . . . . . . . . .Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Astfel, ambele instanțe au reținut că, în materia contestației la executare, competența teritorială se determină potrivit normei cuprinse la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., însă, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că, în cauză, competența aparține instanței în a cărei circumscripție se află sediul societății debitoare la data sesizării organului de executare, respectiv 12.08.2020, fără a fi ținută de încheierea de încuviințare a executării silite pronunțate de către Judecătoria sectorului 1 București la data de 7.09.2020 și nefiind aplicabilă decizia nr. 2/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii.

Înalta Curte reține că dispozițiile legale anterior menționate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curți de Casației și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021 a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reținut următoarele:"(70) încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Or, în speță, prin încheierea din data de 7.09.2020, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2020, a fost încuviințată cererea de executare silită formulată de petentul B.E.J. B., pentru creditorul contestator în prezenta cauză, împotriva debitoarei intimate în cauză.

Sub aspectul stabilirii instanței competente din punct de vedere teritorial să judece contestația la executare formulată, prezintă așadar relevanță judecătoria care a încuviințat executarea silită, astfel cum dispun prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., raportat la decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a I.C.C.J. - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Astfel, se păstrează principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare ori întoarcerea executării silite.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2024.