ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 583/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 583/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 19 martie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 februarie 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr. x/2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B. S.A., a formulat contestație la executare cu privire la dosarul de executare nr. 3178/2015 al C. și D., solicitând anularea executării silite înseși, anularea încheierii din data de 26.02.2016 prin care Judecătoria Sectorului 4 București a dispus încuviințarea executării silite, a încheierii din data de 03.03.2016 privind cheltuielile de executare silită, înființarea popririi, somația emisă la 03.03.2016, precum și a tuturor actelor de executare ulterioare, emise în dosarul execuțional menționat.
Prin sentința civilă nr. 7908 din 24 mai 2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că, potrivit art. 651 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, precum și că, la momentul sesizării executorului judecătoresc, debitoarea contestatoare își avea domiciliul legal în jud. Dolj, așa cum rezultă din verificările efectuate în evidențele D.E.P.A.B.D.
S-a reținut că, deși Judecătoria Sectorului 4 București a încuviințat inițial executarea silită, această instanță nu poate fi considerată instanță de executare, astfel încât să fie atrasă competența de soluționare a contestației ce face obiectul cauzei.
Prin urmare, în considerarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Craiova.
Cauza a fost înregistrată la 19 iunie 2023 pe rolul Judecătoriei Craiova sub același număr.
Prin sentința civilă nr. 7107 din 25 octombrie 2023 pronunțată de Judecătoria Craiova fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție și suspendarea judecății până la soluționarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că, în speță, Judecătoria Sectorului 4 București, prin încheierea pronunțată la 26 februarie 2016, în dosarul nr. x/2016, a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată împotriva debitoarei.
Or, principiul unicității instanței de executare presupune că, odată ce o anumită instanță a încuviințat executarea silită, prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, a fost determinată instanța de executare, în cauză fiind incidentă Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii.
Prin urmare, s-a reținut că instanța care a dispus încuviințarea executării silite este competentă să soluționeze contestația la executare, potrivit art. 714 C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată la 5 ianuarie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Sectorului 4 București și Judecătoria Craiova, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Cauza care a generat conflictul negativ de competență are ca obiect contestația la executare formulată de debitoarea A. împotriva executării silite derulate în cadrul dosarului execuțional nr. x/2015 al SCPEJ C. și D.. Debitoarea a solicitat anularea executării silite înseși, ca urmare a intervenirii prescripției dreptului de a obține executarea silită, anularea încheierii pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București la 26 februarie 2016 prin care a fost încuviințată executarea silită, precum și anularea tuturor actelor de executare instrumentate în dosarul execuțional nr. x/2015.
Înalta Curte reține că instanța competentă să soluționeze contestația la executare trebuie determinată prin raportare la dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) teza I și alin. (3) din același cod, forma în vigoare la data demarării executării silite.
Astfel, potrivit art. 714 (1) C. proc. civ. "Contestația se introduce la instanța de executare" iar, potrivit art. 651 alin. (1) teza I din același cod, "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Totodată, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ. "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."
Devine astfel incidentă Decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reținut la paragraful 71 că "ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare".
Astfel, decizia evocată consacră principiul unicității instanței de executare, conform căruia aceeași instanță este competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare ori cererea de întoarcere a executării silite.
În cauză, prin încheierea din 26 februarie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Sectorului 4 București a admis cererea formulată de B.E.J.A. C. și D., încuviințând executarea silită împotriva debitoarei A., în temeiul contractului de credit nr. x/27.06.2007, la cererea creditorului B. S.A., în dosarul de executare nr. 3178/2015.
Prin urmare, Înalta Curte formulează concluzia că instanța de executare este Judecătoria Sectorului 4 București, aceasta urmând să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2024.