ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 374/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca în data de 18 aprilie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B., contestație la executare, prin care a solicitat suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului executional nr. x/2022 al BEJ C.; anularea întregii executări silite din dosarul executional menționat anterior; întoarcerea executării silite; obligarea intimatei la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data fiecărei plăți și până la restituirea efectivă a sumelor încasate nelegal; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat prevederile art. 712 și urm. C. proc. civ.

2.1 Prin sentința civilă nr. 5577 din data de 30 septembrie 2022, Judecătoria Cluj-Napoca – secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut incidența prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., observând că, atât la data înregistrării cererii de executare silită, cât și la data formulării contestației la executare, debitoarea a indicat că domiciliu său, în fapt, se afla în București, Șos. x.

A reținut instanța și că s-a susținut de către contestatoare faptul că nu a locuit niciodată la domiciliul declarat, din cartea de identitate, respectiv Cluj-Napoca, Bld. 1 decembrie 1918 nr. 128, județul Cluj, aceasta fiind proprietara imobilului situat în București, Șos. x.

Totodată, a apreciat, că, în acord cu jurisprudența în materie, noțiunea de "domiciliu" se raportează la locuința unde se găsește în fapt persoana și nu corespunde elementelor ce interesează evidența populației.

2.2 Prin sentința civilă nr. 15729 din 21 noiembrie 2022, Judecătoria Sectorului 4 București, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, atât la data începerii executării silite, cât și pe întreg cursul procesului, domiciliul debitoarei A., menționat, ca atare, în cartea de identitate a acesteia, se afla în Municipiul Cluj-Napoca, Bld. 1 decembrie 1918 nr. 128, județul Cluj, domiciliu care este opozabil terțelor persoane, în conformitate cu prevederile art. 91 C. civ.

De asemenea, a precizat că Judecătoria Cluj-Napoca nu a administrat nicio probă pentru a stabili că domiciliul contestatoarei se afla la momentul începerii executării silite la o altă adresă, care să fie, totodată, cunoscută de către intimata în cauză, astfel încât aceasta să îi fie opozabilă.

În ceea ce privește cele reținute de Judecătoria Cluj-Napoca, privitoare la deținerea în proprietate, de către contestatoare, a unui imobil situat în municipiul București, Judecătoria Sectorului 4 București a arătat că acest fapt nu este suficient pentru a trage concluzia că acest imobil reprezintă domiciliul contestatoarei, iar nu cel înscris în cartea de identitate a acesteia.

A menționat, de asemenea, că Judecătoriei Cluj-Napoca îi revine competența de a judeca prezenta cauză și prin aceea că a soluționat anterior cererea de suspendare provizorie a executării silite, pe care a respins-o, ca neîntemeiată, prin încheierea din 19 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, încheiere prin care s-a declarat competentă general, material și teritorial în soluționarea cererii menționate, cu toate că, potrivit Deciziei RIL nr. 27 din 06 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, avea obligația să își decline competența, în cazul în care considera că nu este instanță de executare, motiv pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București și a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății vizează contestația la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B., formulată împotriva executări silite din dosarul executional nr. x/2022 al BEJ C..

În cauză, executarea silită a fost pornită la cererea creditoarei B., înregistrată la BEJ C. în data de 26 ianuarie 2022 (conform dovezii de la dosar Judecătoria Cluj-Napoca), fiind formulată în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3868 din 03 iunie 2021, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2020, definitivă în data de 23 august 2021, executare silită încuviințată prin încheierea civilă nr. 1085 din 09 februarie 2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Problema care a generat ivirea prezentului conflict de competență a fost determinată de aprecierea diferită, a celor două instanțe în conflict, cu privire la domiciliul debitorului, la care se face referire în dispozițiile art. 651 C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Cluj-Napoca s-a raportat la locuința în fapt a contestatoarei la data formulării cererii de executare silită, astfel cum a fost aceasta indicată în cuprinsul contestației la executare, din precizarea acesteia, potrivit căreia nu a locuit niciodată la adresa menționată în cuprinsul cărții sale de identitate și din susținerea că intimata ar fi avut cunoștință de faptul că domiciliul real, faptic al contestatoarei se află pe raza municipiului București .

La rândul său, Judecătoria Sectorului 4 București a avut în vedere domiciliul evidențiat în actul de identitate al contestatoarei, în condițiile în care Judecătoria Cluj-Napoca nu a administrat nicio probă pentru a stabili că domiciliul contestatoarei se afla la momentul începerii executării silite la o altă adresă decât cea menționată în cartea sa de identitate, iar apoi, după eventuala confirmare a acestei susțineri a contestatoarei, pentru a stabili și că intimata ar fi cunoscut acest lucru, condiție indispensabilă pentru ca domiciliul în discuție să îi fie opozabil.

Dispozițiile cuprinse în C. civ. cu privire la domiciliu și reședință au următorul conținut:

Art. 87: "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

Art. 88: "Reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară."

Art. 90 alin. (1): "Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut."

Art. 91: "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

(2) În lipsa acestor mențiuni, sau când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reședinței nu va putea fi opusă altor persoane.

(3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Raportat la situația de fapt, astfel cum rezultă aceasta din înscrisurile aflate la dosar, se constată că debitoarea avea domiciliul la data declanșării executării silite (26 ianuarie 2022) în mun. Cluj-Napoca, Bld. 1 decembrie 1918 nr. 128, jud. Cluj, astfel cum rezultă din verificările efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D. și din copia de pe cartea de identitate, aflate în dosarul primei instanțe sesizate.

Se impune a se menționa că, prin declararea domiciliului, în baza de date a evidenței persoanelor, se asigură efectul de opozabilitate al acestuia în raport cu terții, potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (1) C. civ., anterior citate.

Prin umare, în condițiile în care contestatoarea nu a făcut dovada contrară mențiunilor din cuprinsul cărții sale de identitate, cu privire la domiciliul său real, ce putea fi cunoscut, la data sesizării organului de executare, prin alte mijloace de cel căruia i se opune acesta, conform art. 91 alin. (3) C. civ., în cauză vor rămâne aplicabile dispozițiile art. 91 alin. (1) și (2) C. civ., anterior citate.

În acest sens este și Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel".

Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3868 din 03 iunie 2021, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2020, a fost admisă de Judecătoria Cluj-Napoca, nefiind incidentă o ipoteză de excepție, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenței în speță în raport cu alte criterii, competența de soluționare a cauzei, având ca obiect "contestație la executare", se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită și anume Judecătoria Cluj-Napoca, ca instanță de executare.

De asemenea, se impune a se menționa și că, în speță, este aplicabilă Decizia nr. 27 din 6 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că "În contextul pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, prin care a fost stabilită instanța competentă material să soluționeze contestația la executare, respectarea dezlegării date prin această decizie impune instanței învestite cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite obligația de a-și verifica competența pentru a se asigura respectarea principiului unicității instanței de executare."

Astfel, invocarea de către Judecătoria Cluj-Napoca a excepției necompetenței teritoriale în soluționarea cauzei având ca obiect contestație la executare, la un moment ulterior pronunțării încheierii civile nr. 4666/CC din 19 aprilie 2022, dată în dosarul nr. x/2022, prin care s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite din dosarul execuțional nr. x/2022 al BEJ C., este contrară dezlegărilor obligatorii date prin Deciziei RIL nr. 27 din 6 decembrie 2021.

Pentru toate aceste considerente, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca – secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca – secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.