ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2649/2024

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2024

asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația la executare formulată la 30 martie 2023 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr. x/2023, contestatorii Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș au solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., suspendarea executării silite până la soluționarea contestației; anularea executării silite începute de B. și Asociații în dosarul de executare nr. 54/ex/2023, pentru recuperarea sumei de 991.506,69 RON, presupus datorată în baza sentinței civile nr. 684/LM/2020 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2019; anularea somației din 23.09.2022; anularea somației din 17.02.2023; anularea încheierii din 17.02.2023 privind stabilirea cheltuielilor de executare; anularea încheierii din 17.02.2023 privind stabilirea sumelor datorate; anularea încheierii de încuviințare a executării silite.

Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 7097/2023 din data de 6 octombrie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Timișoara, prin încheierea nr. 1196 din 25 ianuarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, a apreciat că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Judecătoria Timișoara.

2.1. Prin sentința civilă nr. 13943 din 18 septembrie 2023, Judecătoria Timișoara a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

În motivare, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere calitatea contestatorilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, precum și calitatea de procuror a intimatului în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 1398/2024 din 20 septembrie 2024, Judecătoria Alba Iulia a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, a constatat ivit conflictul de necompetență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Alba Iulia a reținut că, potrivit deciziei RIL nr. 20/2021, instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu.

Raportat la dispozițiile menționate anterior, instanța a constatat că prin încuviințarea executării silite, se determină instanța de executare, aceasta urmând să fie aceeași pe tot parcursul procedurii și va soluționa toate cererile și incidentele care se ivesc în legătură cu executarea silită.

Drept urmare, având în vedere că Judecătoria Timișoara a încuviințat executarea silită, a apreciat că aceasta este instanța de executare și este singura competentă să soluționeze contestația la executare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată de contestatorii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, prin care se solicită suspendarea executării silite până la soluționarea contestației; anularea executării silite începute de B. și Asociații în dosarul de executare nr. 54/EX/2023, pentru recuperarea sumei de 991.506,69 RON, presupus datorată în baza sentinței civile nr. 684/LM/2020 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2019; anularea somației din 23.09.2022; anularea somației din 17.02.2023; anularea încheierii din 17.02.2023 privind stabilirea cheltuielilor de executare; anularea încheierii din 17.02.2023 privind stabilirea sumelor datorate; anularea încheierii de încuviințare a executării silite.

Se observă că, în prezentul demers judiciar, instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, apreciind diferit asupra incidenței dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. în speță.

În privința cauzelor având ca obiect contestație la executare este relevantă Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., prin care se statuează în legătură cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., în sensul că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speță, prin încheierea nr. 1196 din 25 ianuarie 2023, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2023, a fost încuviințată cererea de executare silită formulată de petentul B. și Asociații în dosarul de executare nr. 54/EX/2023, pentru creditorul intimat A., împotriva debitorilor Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

Referitor la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., se reține că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competență (în favoarea altei instanțe, aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanța competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviințarea executării silite și când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanța competentă să soluționeze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, în speță se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conținute în Decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 20/2021.

Astfel fiind, aspecte legate de obiecții în legătură cu imparțialitatea instanței, dată fiind calitatea debitorilor, pot fi invocate pe alt temei juridic, care să permită prorogarea judiciară, iar nu legală, de competență.

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și cum în cauză încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria Timișoara, în favoarea acesteia se va stabili competența de soluționare a contestației la executare, reținându-se că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu pot fi relevante în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei de către o altă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2024.