ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2226/2024

HOTĂRÂRE

16.10.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2226/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.06.2023, sub nr. x/2023, contestatorii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș au chemat în judecată pe intimatul A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 744/ex/2022, înregistrat la Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești B. și Asociații; anularea somației din 09.05.2023, emisă în dosarul de executare nr. 744/ex/2022; anularea încheierii din 09.05.2023 privind stabilirea cheltuielilor de executare; anularea adresei de înființare a popririi din 09.05.2023, emisă în dosarul de executare nr. 744/ex/2022, precum și anularea încheierii de încuviințare a executării silite. Totodată, contestatorii au solicitat, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.

În drept au fost invocate prevederile art. 712 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 9064/2023 din 05 decembrie 2023, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În motivare, a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., constatând că toate incidentele care survin fazei de executare silită revin instanței de executare care, în conformitate cu decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii nr. 20/2021, este instanța care a încuviințat executarea silită, în cauză aceasta fiind Judecătoria Timișoara.

Primind dosarul, Judecătoria Timișoara, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 4773 din 14 februarie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Pentru a pronunța această hotărâre a reținut calitatea creditorului intimat de procuror în cadrul parchetelor de pe lângă Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș, aspect care, în opinia instanței, atrăgea aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Totodată, a reținut și calitatea Tribunalului Timiș de reclamant (contestator), sens în care, făcând aplicarea și a deciziei Curții Constituționale nr. 290/2018, a apreciat că revine instanței judecătorești de același grad, din circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate Judecătoriei Timișoara competența de soluționare a cererii.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea civilă nr. 1052/2024 din 03 iulie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea din oficiu a cauzei și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a făcut aplicarea principiului unicității instanței de executare și a concluzionat în sensul că, atâta vreme cât Judecătoria Timișoara a încuviințat executarea silită în cadrul dosarului execuțional nr. x/2022 al SCPEJ B., aceasta a devenit instanța de executare și este singura competentă să soluționeze contestația la executare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată de contestatorii-debitori Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, în contradictoriu cu intimatul-creditor A. (procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Timiș), prin care se solicită anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2022 aflat pe rolul B.E.J. B. și Asociații, anularea somației din 09.05.2023, emisă în dosarul de executare nr. 744/ex/2022; anularea încheierii din 09.05.2023 privind stabilirea cheltuielilor de executare; anularea adresei de înființare a popririi din 09.05.2023, emisă în dosarul de executare nr. 744/ex/2022, precum și anularea încheierii de încuviințare a executării silite. Totodată, contestatorii au solicitat, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.

Se observă că în prezentul demers judiciar, instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, apreciind diferit asupra asupra incidenței dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. în speță.

În privința cauzelor având ca obiect contestației la executare este relevantă Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., prin care se statuează în legătură cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., în sensul că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speță, prin încheierea nr. 16602 din 23.08.2022, pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2022, a fost încuviințată cererea de executare silită formulată de BEJ B. și Asociații în dosarul de executare nr. 744/ex/2022, pentru creditorul intimat în prezenta cauză, împotriva debitorilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

Referitor la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., se reține că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competență (în favoarea altei instanțe, aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanța competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviințarea executării silite și când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanța competentă să soluționeze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, în speță se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conținute în Decizia în interesul legii nr. 20/2021.

Astfel fiind, aspecte legate de obiecții în legătură cu imparțialitatea instanței, dată fiind calitatea debitorilor ori a creditorului, pot fi invocate pe alt temei juridic, care să permită prorogarea judiciară, iar nu legală, de competență.

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și cum în cauză încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria Timișoara, în favoarea acesteia se va stabili competența de soluționare a contestației la executare, reținându-se că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu pot fi relevante în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei de către o altă instanță.