ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 234/2024

HOTĂRÂRE

31.01.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 234/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 02.11.2023, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr. dosar x/2023, contestatorul A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună suspendarea provizorie a executării silite, în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ., până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulată în cadrul contestației la executare, contestație formulată împotriva actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. x/2023 aflat pe rolul S.C. P..E.J. – B..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 719 alin. (7) C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința civilă nr. 10277 din 06 noiembrie 2023, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de suspendare provizorie a executării silite în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În motivare, a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 719 alin. (1) C. proc. civ., care dispun în sensul că instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, precum și că cererea de suspendare provizorie se soluționează de instanța competentă să soluționeze contestația la executare. Totodată, a reținut și incidența Deciziei nr. 27/06.12.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Astfel, a constatat că instanța de executare competentă a soluționa cererea de suspendare provizorie a executării silite este Judecătoria Sectorului 3 București, fiind instanța în circumscripția căreia se afla, la data sesizării organului de executare domiciliul debitorului.

A reținut că procedura încuviințării silite este o procedură necontencioasă în care instanța nu avea posibilitatea să cunoască domiciliul în fapt al debitorului, astfel împrejurarea că Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită, prin încheierea din data de 17.10.2023, nu prezintă relevanță, în condițiile în care debitorul contestator locuiește în fapt la reședința sa din Mun. Sibiu, str. x, jud. Sibiu.

A reținut instanța că noțiunea de domiciliu se raportează la locuința unde se găsește în fapt acea persoană și nu la adresa de domiciliu cu care figurează persoană în baza de date, date care au numai un caracter de evidență a persoanei respective potrivit art. 91 C. civ., aceasta întrucât, scopul dispozițiilor art. 87 C. civ. este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență principiilor dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sibiu, prin sentința civilă nr. 4981/2023 din 05 decembrie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei, în temeiul art. 134 C. proc. civ., și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat aplicabilitatea în speță a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum și a Deciziei nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii.

Astfel, raportat la dispozițiile legale și la cele statuate de Înalta Curte, a apreciat că Judecătoria Sectorului 3 București este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză, aceasta fiind instanța care a încuviințat executarea silită, prin încheierea din data de 17.10.2023.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin prezentul demers judiciar, instanța de judecată a fost învestită a se pronunța asupra unei cereri având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare din cadrul contestației la executare formulate în cauză, în ceea ce privește dosarul execuțional nr. x/2023 aflat pe rolul executorului judecătoresc C..

Contestația la executare se introduce la instanța de executare, astfel cum stipulează prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., iar potrivit art. 719 alin. (1) din același cod, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.

De asemenea, în conformitate cu art. 719 alin. (7) C. proc. civ., dacă există urgență și dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauțiunea, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Prin Decizia nr. 27 din 6 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat în sensul că instanța învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite este obligată să își verifice competența cu privire la cererea cu care a fost sesizată, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., analizându-și competența în funcție de art. 714 din același cod.

Totodată, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit, în considerarea principiului unicității instanței de executare, că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată drept instanță de executare de către legiuitor.

Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia menționată, ceea ce a trebuit să lămurească instanța supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare, motiv pentru care această decizie este aplicabilă tuturor situațiilor premisă existente în cadrul cererilor privind incidente apărute în cursul executării silite, iar nu doar situațiilor în care există pluralitate de debitori.

Așadar, din momentul încuviințării executării silite, este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare, în raport cu toate criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, încuviințarea executării silite a fost dispusă prin încheierea din 17.10.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 de Judecătoria Sectorului 3 București.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, instanța care a încuviințat executarea are calitatea de instanță de executare, astfel că, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă printr-o încheiere pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de suspendare provizorie urmează a se stabili în favoarea aceleiași judecătorii care a încuviințat cererea de executare silită, ca instanță de executare.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.