ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1883/2024

Ședința publică din data de 18 septembrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 18.07.2024 sub nr. x/2024, contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul B., a solicitat suspendarea provizorie a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 218/2023 al C..

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 11419 din data de 22.07.2024, Judecătoria Sectorului 2 București a respins excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu, ca neîntemeiată; a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că din considerentele Deciziei nr. 27/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, reiese că instanța competentă să soluționeze cererea de suspendare provizorie a executării silite este instanța competentă să judece cererea principală cererea de suspendare a executării și contestația la executare.

Instanța a reținut incidența prevederilor art. 719 alin. (1) și (7) teza I și a dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. și faptul că, la data sesizării organului de executare, instanța de executare era Judecătoria Galați, aceasta fiind instanța în a circumscripție se afla sediul debitoarei, așa cum rezultă din verificările ONRC efectuate de instanță, dar și din verificările efectuate de executorul judecătoresc, competența de soluționare a cererii de suspendare provizorie a executării silite aparținând acestei instanțe. Sediul societății Metalurgica S.A. nu prezintă nicio relevanță, întrucât aceasta nu are calitatea de debitoare. Executarea silită a acțiunilor deținute de contestatoare la societatea Metalurgica S.A. nu o transformă pe aceasta din urmă în debitoare, singura debitoare fiind cea dintâi.

Încuviințarea executării silite de către Judecătoria Sectorului 2 București nu conduce la transformarea acestei instanțe în instanță de executare conform principiului unicității instanței de executare (consacrat prin Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii -pct. 79 - 80 din decizie). Premisa acestui principiu este aceea că instanța care a încuviințat executarea silită era competentă în acest sens, premisă care nu se regăsește în speță.

Totodată, în cauză nu se execută silit bunuri imobile, care să determine incidența prevederilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ.. Obiectul executării silite este reprezentat de acțiunile (bunuri mobile) deținute de contestatoare la societatea Metalurgica S.A., asupra acestora fiind înființată poprirea .

2.2. Învestită prin declinare, prin sentința nr. 2527 din data de 31 iulie 2024, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de intimat prin întâmpinare, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 719 alin. (1) C. proc. civ., dezlegările Deciziei RIL nr. 27/2021 și a determinat instanța de executare prin raportare la considerentele Deciziei RIL nr. 20/2021, pct. 69-71, considerente care se bucură de aceeași putere obligatorie ca și dispozitivul deciziei.

Din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din data de 21.12.2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2023, prin care instanța a admis cererea intimatului-creditor de încuviințare a executării silite.

Prin hotărârea mai sus menționată, calitatea de instanță de executare a fost definitiv câștigată în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București în raport de considerentele deciziei RIL nr. 20/2021 astfel că, în raport de prevederile Deciziei RIL nr. 27/2021 se impune declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze către aceasta.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor de procedură în materia competenței teritoriale a instanței de executare în soluționarea unei cereri de suspendare provizorie a executării silite, Judecătoria Sectorului 2 București s-a raportat la sediul debitoarei, în timp ce Judecătoria Galați a aplicat principiul unicității instanței de executare.

Prin prezentul demers judiciar, contestatoarea A. S.R.L. a solicitat să se dispună suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite deduse judecății prin contestația la executare formulată împotriva actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. x/2023 al Biroului Executorului Judecătoresc C..

În condițiile în care, în cauză, prin încheierea din 21 decembrie 2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă în dosarul nr. x/2023, a fost încuviințată executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1798A/11.05.2023 pronunțată de Tribunalul București, irevocabilă prin decizia civilă nr. 972/20.11.2023 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2007, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv până la realizarea dreptului creditorului B. rezultat din titlul executoriu, precum și a cheltuielilor de executare, sunt aplicabile dezlegările obligatorii date prin Decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Astfel, având în vedere că cererea de suspendare provizorie a executării silite are caracter dublu incidental, atât față de cererea de suspendare a executării până la soluționarea contestației la executare, cât și față de contestația la executare (par. 63), cererea de suspendare provizorie a executării silite se judecă de instanța competentă să soluționeze cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, potrivit dispozițiilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ. (par. 66).

Totodată, așa cum rezultă din cuprinsul paragrafului 74 al Decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 a instanței supreme, în contextul pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, prin care a fost stabilită instanța competentă material să soluționeze contestația la executare, respectarea dezlegării date prin această decizie impune instanței învestite cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite obligația de a-și verifica competența pentru a se asigura respectarea principiului unicității instanței de executare.

În continuarea raționamentului jurisdicțional cuprins în decizia RIL anterior referită, este relevantă inclusiv dezlegarea obligatorie dată prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., potrivit căreia instanța de executare competentă teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, încă din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, întrucât, în cauză, instanța care a încuviințat executarea silită este Judecătoria Sectorului 2 București, în considerarea dezlegărilor obligatorii date prin Deciziile în interesul legii nr. 20/2021 și nr. 27/2021 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, mai sus menționate, competența de soluționare a pricinii aparține acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.