ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2452/2024

HOTĂRÂRE

06.11.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2452/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 06 noiembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.03.2023, creditorii A. și B., în contradictoriu cu debitorul C. și terțul poprit D. S.R.L., au formulat cerere de validare a popririi, prin care au solicitat instanței să dispună validarea popririi înființate prin adresa din data de 03.02.2023, în dosarul execuțional nr. 8/2021 al executorului judecătoresc E., până la concurența sumei de 13805 RON, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 789-791 C. proc. civ.

Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 5455 din 20 septembrie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 790 alin. (1) raportate la art. 651 din C. proc. civ., care stabilesc că cererile de validare a popririi sunt de competența instanței de executare, care este reprezentată de judecătoria de la domiciliul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A mai constatat că, prin sentința civilă nr. 105/31.01.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București a dispus încuviințarea executării silite pe teritoriul României a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 82Nc6/2021-46 a Tribunalului Municipal din Brno, Republica Cehia, în temeiul art. 1103 C. proc. civ.

Față de această situație de fapt, instanța a reținut că art. 1103 alin. (1) C. proc. civ. prevede o procedură specială și, în mod corespunzător, o competență specială, atât din punct de vedere material, cât și teritorial, în favoarea tribunalului de la locul unde urmează a se efectua executarea. Pentru aceste motive, încuviințarea respectivă s-a dat de către Tribunalul București.

Procedura prevăzută de art. 1103 C. proc. civ. are ca obiect recunoașterea caracterului executoriu al hotărârii străine, astfel că, ulterior acestei proceduri, executarea silită își urmează cursul normal, cu respectarea dispozițiilor de drept comun în materie.

Pe cale de consecință, a apreciat instanța că stabilirea competenței în procedura validării popririi se apreciază prin raportare la art. 790 alin. (1) și art. 651 C. proc. civ., astfel că revine judecătoriei în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare competența de a soluționa cauza.

Constatând că la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului era în Galați, str. x, jud. Galați, s-a apreciat că revine Judecătoriei Galați competența de soluționare a cauzei, ca instanță de executare.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Galați, prin sentința civilă nr. 883/2024 din 13 martie 2024, la rândul său, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Galați a făcut aplicarea principiului unicității instanței de executare, în considerarea caracterului obligatoriu al interpretărilor stabilite prin deciziile RIL nr. 20/2021 și nr. 27/2021 și, reținând că Tribunalul București a dispus încuviințarea executării silite, acesta și-a câștigat și competența de soluționare a tuturor incidentelor intervenite pe parcursul executării, inclusiv validarea popririi.

Primind dosarul, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 816 din 10 iunie 2024, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea soluției de declinare, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 790 alin. (1) raportate la art. 651 din C. proc. civ., observând că, la momentul sesizării organului de executare de către intimată, respectiv 01.02.2021, domiciliul debitorului C. se afla în Galați, str. x, jud. Galați, aspect necontestat de către părți, fapt pentru care a apreciat că revine Judecătoriei Galați competența de soluționare a cauzei, ca instanță de executare.

În ceea ce privește împrejurarea că Tribunalul București este instanța care a încuviințat executarea silită, a apreciat că prevederile art. 1103 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc competența tribunalului în circumscripția căruia urmează să se efectueze executarea numai în ceea ce privește încuviințarea executării silite a hotărârilor străine, pentru contestațiile la executare vizând executările silite pornite în baza unor astfel de hotărâri sau cererile de validare a popririi, cum este cazul în speță, competența se determină în continuare potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., respectiv art. 790 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., respectiv în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie solicitarea de validare a popririi formulate de petenții creditori A. și B., în contradictoriu cu debitorul C. și terțul poprit D. S.R.L..

Înalta Curte constată că, în litigiul pendinte, Judecătoria Sectorului 6 București, Judecătoria Galați și Tribunalul București, secția a IV-a civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, făcând aplicarea acelorași dispoziții legale, respectiv art. 790 și art. 651 C. proc. civ., însă Judecătoria Sectorului 6 București și Tribunalul București a avut în vedere domiciliul debitorului, în timp ce Judecătoria Galați a făcut aplicarea principiului unicității instanței de executare, și a apreciat că cererea de validare a popririi se soluționează de instanța care a încuviințat executarea silită.

Potrivit dispozițiilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi".

Cât privește instanța de executare, aceasta este definită prin art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Așadar, raportat la prevederile legale anterior menționate, competența de soluționare a cererii având ca obiect validare poprire aparține instanței de executare.

Prin sentința civilă nr. 105 din 31.01.2022, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite pe teritoriul României a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 82Nc6/2021-46 a Tribunalului Municipal din Brno, Republica Cehia, în temeiul art. 1103 C. proc. civ.

Potrivit art. 1107 C. proc. civ., pe baza hotărârii definitive de încuviințare a executării se emite titlul executoriu, în condițiile legii române, menționându-se în titlu și hotărârea de încuviințare.

Drept urmare, sentința civilă nr. 105/2022 a Tribunalului București a fost pronunțată în procedura de executare a hotărârilor străine, prevăzută de art. 1103-1110 C. proc. civ., pe baza acesteia executorul judecătoresc putând aprecia asupra caracterului de titlu executoriu al hotărârii străine, consolidând caracterul de titlu executoriu al hotărârii pronunțate într-un alt stat.

Prin pronunțarea acestei hotărâri, tribunalul s-a dezînvestit, neputând fi considerată instanță de executare, în sensul dreptului comun, neputând fi instanța care controlează legalitatea actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional în condițiile în care dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. atribuie această competență exclusiv judecătoriilor.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și în consecință, s-a stabilit că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Reiese, astfel, că dezlegarea obligatorie a Înaltei Curți se referă doar la competența teritorială, iar nu și cea materială a instanței chemate să soluționeze cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, care în toate cazurile este judecătoria, aspect care reiese expres din cuprinsul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Pe cale de consecință, competența urmează a fi stabilită în continuare potrivit art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 790 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Această din urmă normă stabilește că "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel...".

Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, potrivit verificărilor efectuate de Tribunalul București, debitorul C. figura, la data sesizării executorului judecătoresc, 01.02.2021, cu domiciliul în Galați, jud. Galați .

Având în vedere că la data sesizării executorului judecătoresc debitorul avea domiciliul în județul Galați, se constată că instanța competentă să soluționeze cererea de validare a popririi este Judecătoria Galați, care, de altfel, a soluționat și dosarul nr. x/2020, având ca obiect contestația la executare formulată de debitor împotriva actelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. 8/2021 al BEJ E..