ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1145/2022

Ședința publică din data de 24 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă, la data de 9 martie 2022, sub numărul x/2022, petenta A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de încheierea din data de 6 iunie 2019 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. x/2008, privind pe creditoarea B. și pe debitoarea C..

2.1. Prin încheierea de ședință nr. 1100 din data de 17 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, prin raportare la dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat că, potrivit verificărilor efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, la data începerii a executării silite (8 februarie 2022), prin depunerea, conform art. 622 alin. (3) C. proc. civ., a cererii de executare silită formulate de creditoarea B. la A., domiciliul debitoarei C. era situat în București.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă prin încheierea din data de 14 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă a făcut aplicarea art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reținând că debitoarea are domiciliul în București, însă are reședința declarată în Râmnicu Vâlcea, conform verificărilor realizate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date.

Totodată, a arătat că, potrivit art. 87 din C. civ. "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală" și a apreciat că scopul regulii generale în materia competenței teritoriale nu ar fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuință efectivă a pârâtului/debitorului, deoarece, altfel, acesta ar fi lipsit de exercițiul drepturilor sale procedurale.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul A., la solicitarea creditoarei B., împotriva debitoarei C..

În stabilirea competenței de soluționare a cauzei, atât Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă, cât și Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă s-au raportat la dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul/sediul debitorul, însă izvorul conflictului negativ de competență îl reprezintă interpretarea diferită pe care instanțele au dat-o noțiunii de domiciliu al debitorului din cuprinsul dispozițiilor legale menționate.

Astfel, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă a reținut că instanța competentă este cea de la domiciliul debitoarei, în timp ce Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă a apreciat că prezintă relevanță reședința acesteia.

Potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În privința acestui text legal, Înalta Curte constată că nu menționează alternativ fie domiciliul debitorului, fie reședința acestuia, legiuitorul acordând valență legală, din punctul de vedere al competenței instanței de executare, locuinței stabile și opozabile terților, prin înscrierea în evidențele instituțiilor specializate, tocmai pentru a se asigura previzibilitatea normei legale și pentru a da posibilitatea părților din raportul de executare silită să-și conformeze comportamentul dispozițiilor sale.

Determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută raportat la noțiunea de domiciliu, ca atribut de identificare al persoanei fizice, așa cum este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile este acolo unde aceasta declară că-și are locuința principală."

Dispozițiile art. 89 din același act normativ prevăd că:

"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 87 și art. 89 C. civ., reiese că noțiunea de "domiciliu", inserată în dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina și în practica judiciară, potrivit căreia "noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv."

Or, potrivit înscrisurilor anexate cererii de încuviințare a executării silite, rezultă că prezenta cerere de executare silită a fost înregistrată la A. la data de 8 februarie 2022 (aceasta reprezentând data sesizării organului de executare), dată la care, astfel cum rezultă din extrasul de interogare a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, reședința debitoarei C. era în municipiul Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Ținând cont că scopul normelor care guvernează procesul civil constă în asigurarea cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite, acesta poate fi atins numai prin stabilirea competenței în favoarea instanței în a cărei rază teritorială își are reședința debitoarea, proximitatea acesteia față de instanța de executare facilitându-i debitoarei accesul efectiv la justiție și concurând la o eficientizare a măsurile de executare silită față de bunurile mobile/imobile.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Râmnicu Vâlcea este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2022.