ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2355/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2355/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 09.08.2021 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, sub nr. x/2021, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviințarea executării silite în baza titlului executoriu constând în Contractul de credit nr. x din data de 20.03.2007, privind pe creditorul B. și pe debitorul C., în dosarul de executare nr. x/2012. În motivare s-a arătat că solicită încuviințarea executării silite prin poprire, menționând ca terț poprit pe S.C. D. S.R.L. cu sediul în Râmnicu Vâlcea.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin încheierea nr. 14 din 11 august 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului la data formulării cererii de încuviințare a executării silite, respectiv a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Prin sentința civilă nr. 9536 din 22 septembrie 2021, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.
Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut incidența, în speță, a prevederilor C. proc. civ. din 1865, indicate chiar prin cererea de încuviințare a executării silite, iar nu cele ale actualului C. proc. civ., respectiv ale art. 373 C. proc. civ. din 1865 potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Totodată, s-a reținut că s-a solicitat încuviințarea executării silite prin poprire, vizați fiind terții popriți cu sediul în raza Municipiului Râmnicu Vâlcea, iar nu pe raza sectorului 2 al Municipiului București.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 22 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict negativ de competență îl reprezintă cererea de încuviințare a executării silite, prin poprire, formulată de petentul B.E.J. A., în favoarea creditoarei B. privind pe debitorul C..
Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Râmnicu Vâlcea și Judecătoria Sectorului 2 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima făcând aplicarea dispozițiilor legale referitoare la executarea silită reglementate prin noul C. proc. civ., iar cea de a doua instanță făcând aplicarea dispozițiilor legale reglementate prin C. proc. civ. de la 1865.
Având în vedere principiul neretroactivității legii civile, potrivit căruia legea civilă se aplică numai situațiilor ivite după adoptarea sa, iar nu și situațiilor trecute, precum și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (legea de punere în aplicare a noului cod), cu modificările ulterioare, Înalta Curtea reține că dispozițiile noului C. proc. civ. se aplică doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noii reglementări.
Potrivit art. 622 alin. (2) Noul C. proc. civ. "executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare".
De asemenea, art. 24 Noul C. proc. civ. prevede că "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."
Conform dispozițiilor art. 25 alin. (1) C. proc. civ.: "Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi."
Pentru rezolvarea conflictului de legi în cazul schimbării reglementărilor în materia executării silite, legiuitorul are în vedere data la care creditorul a sesizat organul de executare, conform art. 622 alin. (2) Noul C. proc. civ.
În speță, dosarul execuțional nr. OM/2013 al BEJ M.F. s-a format în baza cererii de executare silită formulată de creditoarea E., la data de 11 noiembrie 2012, înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. civ.
În data de 10 martie 2006, creditoarea E. și-a schimbat denumirea în F. S.A., iar la data de 29 octombrie 2018 a cesionat toate drepturile sale, garanțiile și creanțele care decurg din Contractul de credit nr. x din data de 20 martie 2007 încheiat cu debitorul C. către B..
Prin urmare, față de data formulării cererii de executare silită, în cauză sunt incidente dispozițiile vechiul C. proc. civ., respectiv dispozițiile art. 373 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora: "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe", astfel cum este această instanță de executare definită de art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia "Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este instanța în circumscripția căreia se face în concret executarea.
Or, în cauza de față, s-a solicitat de către executor încuviințarea executării silite prin poprire, vizat fiind un terț poprit care își are sediul în Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea.
Astfel, în situația executării silite prin poprire, instanța în raza căreia are loc executarea este instanța de la sediul terțului poprit, în speță Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ. de la 1865, va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulate de petentul B.E.J. A., în favoarea creditoarei B. privind pe debitorul C., în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, ca instanță în circumscripția căreia se va desfășura executarea în concret.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2021.