ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 97/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 97/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022
Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 25 octombrie 2021, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat instanței încuviințarea executării silite imobiliare cu privire la imobilul situat în București, str. x, în temeiul titlului executoriu constând în contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/03.10.2017, privind pe creditoarea B. S.A. - Sucursala Râmnicu Vâlcea și pe debitorii C. și D..
În drept, a invocat dispozițiile art. 665 și art. 666 din C. proc. civ.
II. Hotărârea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea:
Prin încheierea civilă nr. 4845 din 28 octombrie 2021, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, în ceea ce privește executarea silită imobiliară, dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. trebuie corelate cu art. 819 C. proc. civ. - text de lege ce prevede că cererea de urmărire se va adresa unui executor judecătoresc din raza curții de apel unde se află imobilul urmărit, normă specială care stabilește o competență teritorială absolută, derogatorie de la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere că prin cererea de încuviințare a executării silite s-a solicitat încuviințarea executării silite imobiliare cu privire la imobilul situat în București, față de dispozițiile art. 819 C. proc. civ., Judecătoria Râmnicu Vâlcea a concluzionat că aparține competența instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București.
III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 București:
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București a pronunțat sentința civilă nr. 12047 din 26 noiembrie 2021 prin care a admis necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut că, în ceea ce privește executarea silită imobiliară, dispozițiile speciale cu privire la competența executorului judecătoresc nu pot fi aplicabile, prin analogie, și modalității de stabilire a competenței instanței de executare.
În cauză, cum debitorii au domiciliul în Râmnicu Vâlcea, în aplicarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat ivirea conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.
IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competență îl constituie cererea de încuviințare a executării silite imobiliare formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/03.10.2017, privind pe creditoarea B. S.A. - Sucursala Râmnicu Vâlcea și pe debitorii C. și D..
Actele care formează obiectul cererii de încuviințare vizează o executare silită în modalitatea urmăririi silite imobiliare asupra imobilului situat în București.
Competența materială și teritorială în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este reglementată prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Prin urmare, ca regulă generală, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
În cazul urmăririi silite imobiliare nu prezintă relevanță locul situării imobilului, întrucât dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. au fost modificate prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial nr. 753/16.10.2014.
Spre deosebire de varianta inițială a C. proc. civ., reglementarea actuală nu mai cunoaște o derogare de la regula prevăzută de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. în cazul urmăririi silite imobiliare. Dacă în reglementarea inițială a C. proc. civ., anterior modificării intervenite prin Legea nr. 138/2014, competența instanței de executare era prevăzută după reguli diferite, fiind consacrată, în cazul urmăririi silite imobiliare, soluția legislativă a competenței instanței locului situării bunului imobil, în actuala reglementare, competența instanței de executare se determină după regula stabilită la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., indiferent de modalitatea de executare ce va fi urmată.
Locul situării imobilului interesează doar în ceea ce privește competența executorului judecătoresc, iar nu a instanței de executare. Astfel, art. 819 alin. (1) C. proc. civ. stabilește:
"(1) Urmărirea silită imobiliară este de competența executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul aparținând debitorului sau unei terțe persoane, dacă se urmărește un imobil ipotecat ajuns în mâinile acesteia."
Prin urmare, chiar dacă se intenționează declanșarea unei urmăriri imobiliare sau a unei executări silite directe imobiliare, executorul competent se va adresa cu cererea de încuviințare a executării silite instanței de executare în circumscripția căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului la momentul sesizării organului de executare, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
De altfel, este de amintit, în context, și faptul că art. 650 alin. (1) C. proc. civ. (în forma anterioară cererii de executare silită în discuție) a fost declarat neconstituțional prin decizia Curții Constituționale nr. 348/2014. Instanța de contencios constituțional a repudiat criteriul subiectiv (în funcție de biroul executorului judecătoresc) în stabilirea competenței teritoriale a instanței de executare, iar ulterior, legiuitorul a optat pentru o soluție clară și previzibilă, în funcție de domiciliul/sediul debitorului.
Împrejurarea că, în speță, obiect al executării silite îl constituie un imobil nu are relevanță în determinarea instanței de executare, ci, din perspectiva art. 652 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., determină doar faptul că acest titlu executoriu va fi executat de un executor judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul.
Ca atare, constatând că domiciliul debitorilor C. și D. este în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, competența de soluționare a cauzei având ca obiect "încuviințare executare silită" urmează a se stabili în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorilor.
Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2022.