ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1148/2023

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30.05.2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, secția Civilă, contestatoarea A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata B. S.A. ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea încheierii de încuviințare a executării silite, a somației de executare, a dispoziției de poprire și a executării silite efectuate în dosarul nr. x/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc C..

Prin sentința civilă nr. 7709/07.09.2022, Judecătoria Sectorului 3 București, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că art. 651 C. proc. civ. impune instanței criteriul domiciliului debitorului în stabilirea competenței teritoriale, iar în cauză acesta era în Ploiești, la data sesizării organului de executare - 27.02.2015.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 1255/28.02.2023, Judecătoria Ploiești a admis excepția propriei necompetențe teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, a constatat existența unui conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că instanța de executare competentă material și teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite este cea în circumscripția căreia se află sediul executorului judecătoresc care a încuviințat executarea silită, iar această calitate îi rămâne câștigată pe întreaga durată a procedurii execuționale.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, pentru următoarele considerente:

Preliminar, va reține că potrivit art. 25 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi", este aplicabilă litigiului norma de procedură referitoare la competență în forma în vigoare la data demarării executării silite, 10.11.2015.

Instanța supremă reamintește că soluția legislativă a determinării instanței de executare prin raportare la sediul organului de executare, a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 348/2014 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 529 din 16.07.2014 și, ulterior, a fost modificată prin Legea nr. 138/2014.

Ca urmare, reținând că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare.", Înalta Curte va observa că art. 651 alin. (1) teza I din același act normativ dispunea, la data relevantă pentru prezenta cauză, că "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În acest context normativ, notând că domiciliul contestatoarei s-a aflat în Ploiești începând cu anul 1997, astfel cum rezultă din fișa de evidență a persoanelor aflată în dosarul Judecătoriei Sectorului 3 București, Înalta Curte urmează a reține că Judecătoriei Ploiești îi revine competența de a soluționa contestația la executare, astfel că, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2023.