ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2309/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2309/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, secția a II-a civilă la 22 mai 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea Curtea de Apel București a solicitat, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F. și G., suspendarea provizorie a executării silite în dosarul de executare nr. 1052/SS/2022 al B.E.J.A. "H.".
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin sentința civilă nr. 4550 din 24 mai 2023, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, reținând în esență că este aplicabilă decizia în interesul legii nr. 27/2021 și că instanța de executare este Judecătoria Ploiești, dată fiind incidența în cauză a prevederilor art. 127 alin. (1) și alin. (2)
1
din C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 4489 din 18 august 2023, Judecătoria Ploiești, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5, reținând în esență că aceasta este instanța de executare, întrucât, prin încheierea dată la 24.05.2022 în dosarul nr. x/2022, a încuviințat executarea silită demarată în dosarul execuțional nr. x/2022, fiind aplicabilă decizia în interesul legii nr. 20/2021, prin care s-a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că aceeași instanță soluționează cererea de încuviințare a executării silite, contestația la executare și orice alte incidente apărute în cursul executării.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Ploiești, secția civilă a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de suspendare provizorie a executării silite este Judecătoria Sectorului 5 București.
Conform art. 719 din C. proc. civ.:
"(1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea, suspendarea putându-se solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată. (...) (7) Dacă există urgență (...), instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare, încheierea nefiind supusă niciunei căi de atac". Din analiza acestor texte de lege rezultă că atât suspendarea executării silite, cât și suspendarea provizorie a acesteia, chiar dacă sunt solicitate prin cereri separate, se soluționează de către instanța competentă a soluționa contestația la executare, având în vedere caracterul incidental al acestor cereri, fiind formulate în cadrul unui proces aflat în desfășurare, respectiv în procedura executării silite în sens larg, iar, în sens restrâns, în cadrul unei contestații la executare.
În interpretarea și aplicarea unitară a acestor dispoziții legale, Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a pronunțat decizia nr. 27/06.12.2021, ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 135/10.02.2022, prin care a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel București și a stabilit că "instanța învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării este obligată să își verifice competența potrivit dispozițiilor generale, iar, în cazul în care constată că nu este competentă să soluționeze cauza pe fond, trebuie să pronunțe o soluție de declinare a competenței în favoarea instanței de executare".
Din cuprinsul acestei decizii, se rețin următoarele considerente relevante:
"66. Având caracterul unei cereri incidentale, cererea de suspendare provizorie a executării silite se judecă de instanța competentă să soluționeze cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, potrivit art. 123 alin. (1) din C. proc. civ.
În consecință, prorogarea legală de competență operează în favoarea instanței competente să soluționeze cererea principală (instanța de executare), iar nu în favoarea instanței învestite cu cererea principală.
De altfel, dacă până acum exista posibilitatea ca instanța să aprecieze la momentul soluționării cererii de suspendare provizorie a executării silite că este competentă material să soluționeze o atare cerere, iar ulterior, la primul termen fixat pentru soluționarea contestației la executare, să constate că nu este competentă să judece contestația, ulterior dezlegărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, instanțele de judecată nu vor mai putea face abstracție de considerentele ce au justificat pronunțarea acestei decizii menite să unifice jurisprudența divergentă existentă anterior în ceea ce privește determinarea instanței de executare.
Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., s-a stabilit că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare silită formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (…)
În acest context, instanța învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite este obligată să își verifice competența cu privire la cererea cu care a fost sesizată, în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., analizându-și competența în funcție de art. 714 din același cod.
Caracterul unic și exclusiv al instanței de executare prevăzute de art. 651 din C. proc. civ. nu doar că justifică, ci impune instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
În contextul pronunțării deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, prin care a fost stabilită instanța competentă material să soluționeze contestația la executare, respectarea dezlegării date prin această decizie impune instanței învestite cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite obligația de a-și verifica competența pentru a se respecta principiul unicității instanței de executare."
În continuare, se reține că, potrivit art. 651 din C. proc. civ.:
"(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (...) (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestația la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".
În interpretarea și aplicarea unitară a acestor dispoziții legale, Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a pronunțat decizia nr. 20/27.09.2021, ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1083/11.11.2021, prin care a statuat că "instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel"
În considerentele acestei decizii, s-au reținut următoarele aspecte relevante:
"70. (…) Încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.
Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.
Reglementarea unor derogări - precum ipoteza prevăzută de art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., când contestația la executare poate fi introdusă și la judecătoria de la locul situării imobilului, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare - nu face altceva decât să întărească opinia că pe parcursul procedurii execuționale există o singură instanță de executare. (…)
Principiul unicității instanței de executare presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare.
Actuala reglementare nu mai permite situația excepțională a pluralității de instanțe de executare, modificarea prevederilor art. 650, 651, 713 și 818 din C. proc. civ., prin Legea nr. 138/2014, eliminând relația de condiționare dintre competența teritorială a instanței de executare și sediul biroului executorului judecătoresc, respectiv cerința unei noi încuviințări a executării silite de către instanța în circumscripția căreia se află bunul imobil urmărit silit, fiind înlăturată și posibilitatea ca în caz de poprire contestația la executare să poată fi introdusă și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul, dacă acestea se situau în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se afla instanța de executare.
Nu în ultimul rând, un argument suplimentar îl reprezintă faptul că se elimină riscul de a se ajunge în situația în care, cu privire la același raport juridic, să fie pronunțate soluții contrare de către instanțe diferite. (…)
Atât timp cât a fost încuviințată executarea silită de către o anumită instanță de judecată, aceasta din urmă devine instanță competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Urmând a face aplicarea în prezenta cauză a acestor două decizii cu caracter obligatoriu, conform dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., se constată că, prin încheierea dată la 24.05.2022 în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 5 București a încuviințat executarea silită pornită în dosarul execuțional nr. x/2022, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3980/09.12.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 2860/19.09.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În acest context, se reține că Judecătoria Sectorului 5 București a dobândit calitatea de instanță de executare, fiind unica instanță competentă a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, inclusiv cererea de suspendare provizorie a executării silite, ce face obiectul litigiului de față.
În considerarea principiului unicității instanței de executare, nu are nicio relevanță, la acest moment, aspectul reținut de către Judecătoria Sectorului 5 București în fundamentarea soluției sale de declinare a competenței teritoriale, și anume eventuala incidență a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (2)
1
din C. proc. civ., reținută în considerentele sentinței civile nr. 8497/04.11.2022, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2022, prin care s-a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Ploiești. Prevederile art. 127 din C. proc. civ. ar fi putut fi invocate, în justificarea prorogării de competență a unei alte instanțe, cel mai târziu la momentul la care a fost solicitată încuviințarea executării silite, când, potrivit deciziei în interesul legii nr. 20/27.09.2021, Judecătoria Sectorului 5 București a dobândit calitatea de instanță de executare, fiind unica competentă a soluționa orice incidente apărute în cursul executării silite, astfel cum se prevede la art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.
Față de aceste considerente, în baza prevederilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial a soluționa cererea de suspendare provizorie a executării silite este instanța de executare, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2023.