ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 594/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 22 mai 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea Curtea de Apel București a solicitat, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., anularea adresei de înființare a popririi din data de 04.05.2023 din dosarul de executare nr. 1052/SS/2022 al H., suspendarea provizorie a executării silite și suspendarea executării silite.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 622 și urm. C. proc. civ., dispozițiile O.U.G. nr. 90/2017 și dispozițiile O.U.G. nr. 3/2019.

2.1. Prin sentința civilă nr. 8599/2023 din 17 noiembrie 2023, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii, având ca obiect "contestație la executare", formulată de contestatoarea Curtea de Apel București, în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 651 alin. (1) precum și cele ale art. 714 alin. (1) C. proc. civ.. Totodată, având în vedere împrejurarea potrivit căreia contestatoarea este instanță superioară celei competente să soluționeze cauza, a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2)

1

din același Cod, apreciind că Judecătoria Ploiești este instanța competentă să soluționeze cauza.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Ploiești a pronunțat încheierea finală nr. 86 din 16 ianuarie 2024, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 712, art. 714 din C. proc. civ., precum și aplicabilitatea Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

În acest sens, instanța a reținut că, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței, care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că, în respectiva executare silită, nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care toate cererile și incidentele, care vor apărea pe parcursul executării silite, vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

În consecință, având în vedere că Judecătoria Sectorului 5 București este instanța, care a admis cererea de încuviințare a executării silite în contradictoriu cu debitoarea Curtea de Apel București, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3980/09.12.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a apreciat că tot Judecătoria Sectorului 5 București este competentă să soluționeze și contestația la executare.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Sectorului 5 București îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit, ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Focșani și Judecătoria Sectorului 2 București.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie cererea, având ca obiect "contestație la executare", formulată de contestatoarea Curtea de Apel București .

Înalta Curte constată că, în speță, cele două instanțe și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, făcând aplicarea acelorași dispoziții legale, art. 651 și art. 714 din C. proc. civ., însă Judecătoria Ploiești a reținut și incidența dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (3) din același cod, potrivit cu care "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, Judecătoria Sectorului 5 București, prin încheierea din 24 mai 2022, în dosarul nr. x/2022, a admis cererea de încuviințare a executării silite a debitoarei Curtea de Apel București.

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reținând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competență a instanței de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanței de executare, deja determinată prin efectul pronunțării hotărârii, prin care a fost încuviințată executarea silită, care a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței ce a pronunțat-o ca având statutul de instanță de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii de executare, în care se contestă executarea silită deja declanșată.

Cu alte cuvinte, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu cereri sau incidente ulterioare, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite și indiferent de schimbarea domiciliului debitorului, după încuviințarea executării silite.

Întrucât în cauză, așa cum s-a arătat, instanța care a încuviințat executarea silită în raport cu care s-a formulat prezenta contestație la executare este Judecătoria Sectorului 5 București, în lumina celor statuate prin Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 mai sus menționată, competența de soluționare a pricinii aparține acestei instanțe.

Referitor la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., se reține că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competență (în favoarea altei instanțe, aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanța competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviințarea executării silite și când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanța competentă să soluționeze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, în speță se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conținute în Decizia în interesul legii nr. 20/2021.

Astfel fiind, aspecte legate de obiecții în legătură cu imparțialitatea instanței, dată fiind calitatea debitoarei, pot fi invocate pe alt temei juridic, care să permită prorogarea judiciară, iar nu legală, de competență.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 februarie 2024.