ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 695/2024

Contestația la executare Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la 13 martie 2023, sub nr. x/2023, contestatorul Tribunalul București a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestație la executarea ce face obiectul dosarului de executare nr. 1052/SS/2022 aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociația "B.", solicitând anularea încheierii nr. 1052 din 27 februarie 2023, precum și a tuturor actelor de executare silită emise în dosarul de executare nr. 1052/SS/2022, în ceea ce privește continuarea executării silite pentru creditoarea A.; suspendarea executării silite dispuse în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 719 C. proc. civ., până la soluționarea contestației la executare și reducerea cheltuielilor de executare. În drept, a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 90/2017, O.U.G. nr. 80/2013, art. 127, art. 712 și următ. C. proc. civ. La 19 aprilie 2023, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, excepția autorității de lucru judecat și excepția tardivității formulării contestației la executarea silită însăși, precum și a cererii de suspendare a executării silite, respectiv a cererii privind cenzurarea cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea din 14 iunie 2022, față de momentul la care au fost comunicate contestatorului actele de executare.

Hotărârea Judecătoriei Sectorului 3 București Prin sentința civilă nr. 5216 din 22 mai 2023, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocate de intimată prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Ploiești. Pentru a dispune astfel, a reținut că, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în raport de locul situării sediului Tribunalului București, s-ar putea aprecia că Judecătoria Sectorului 3 București este instanța de executare. Însă, a arătat că o astfel de apreciere ar fi eronată față de principiul unicității instanței de executare, reglementat prin art. 651 alin. (1)-(3) C. proc. civ., întrucât în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 3 București nu a încuviințat executarea silită. A arătat că Judecătoria Sectorului 3 București nu ar fi competentă să soluționeze contestația în anulare nici din perspectiva calității intimatei, de grefier la Judecătoria Sectorului 5 București, deoarece nu s-ar ține cont de dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și de faptul că prima instanță învestită este inferioară Tribunalul București. Judecătoria Sectorului 3 București a constatat că, în ceea ce privește dosarul de executare nr. 1052/SS/2022 înregistrat pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "B.", Judecătoria Ploiești a soluționat o cerere de suspendare provizorie a executării (dosarul nr. x/2022), cât și o contestație la executare și o cerere de suspendare a executării (dosarul nr. x/2022). Iar, în privința dosarului de executare nr. 1052/SS/2022 înregistrat pe rolul aceluiași organ de executare, Judecătoria Ploiești a fost învestită să soluționeze o altă contestație la executare (dosarul nr. x/2022). Instanța a reținut că, în privința dosarului de executare nr. 1052/SS/2022 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "B.", Judecătoria Sectorului 3 București nu a încuviințat executarea silită, nu a soluționat vreo contestație la executare sau vreun alt incident apărut în cursul executării silite, nefiind, astfel instanță de executare.

Hotărârea Judecătoriei Ploiești Prin sentința civilă nr. 5144 din 19 septembrie 2023, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Ploiești a reținut aplicarea statuărilor deciziei nr. 20/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (pct. 69, 70, 61), arătând că instanța de executare silită a fost stabilită cu prilejul încuviințării executării silite, ca fiind Judecătoria Sectorului 5 București, executarea silită fiind încuviințată prin încheierea din 24 mai 2022, pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2022. În raport de această împrejurare, a arătat că, în acord cu considerentele deciziei menționate, în ceea ce privește executarea silită desfășurată în dosarul de executare nr. 1052/SS/2022 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "B.", nicio altă instanță nu va putea fi apreciată ca fiind instanță de executare, fiind irelevant că Judecătoria Ploiești a soluționat alte dosare având ca obiect contestație la executare sau cerere de suspendare provizorie în legătură cu alte acte de executare emise în același dosar de executare, caracterul de instanță de executare, competentă să soluționeze contestațiile la executare, fiind determinat în mod definitiv la momentul încuviințării executării silite.

Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 București Prin sentința civilă nr. 8879 din 28 noiembrie 2023, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești. Constatând că între Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Ploiești a intervenit un conflict negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 București a constatat incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (2) 1 C. proc. civ., în legătură cu care a arătat că instituie o prezumție legală de lipsă de aparență a imparțialității peste care nu se poate trece prin actul de voință al reclamantului, norma de competență fiind de ordine publică, de strictă interpretare și limitată aplicare, doar alegerea instanței de la una dintre curțile de apel învecinate având caracter facultativ. A reținut că debitorul contestator Tribunalul București este instanță superioară, iar intimata are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București, considerând că sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ. De asemenea, a apreciat că, în privința dosarului de executare nr. 1052/SS/2022 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "B.", Judecătoria Ploiești a soluționat o cerere de suspendare provizorie a executării (dosarul nr. x/2022), cât și o contestație la executare și o cerere de suspendare a executării (dosarul nr. x/2022).

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Buucrești, pentru următoarele considerente: Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este o contestație la executare formulată de contestatorul Tribunalul București, prin care s-a solicitat anularea încheierii nr. 1052 din 27 februarie 2023 emise în dosarul de executare nr. 1052/SS/2022 al Biroului Executorilor Judecătorești "B.", precum și a tuturor actelor de executare silită referitoare la continuarea executării silite pentru creditoarea A., suspendarea executării silite dispuse în dosarul menționat, în temeiul dispozițiilor art. 719 C. proc. civ., până la soluționarea cauzei, precum și reducerea cheltuielilor de executare. Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Ploiești și Judecătoria Sectorului 5 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima dintre instanțe aplicând decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, iar cea de a doua instanță reținând incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (2) 1 C. proc. civ., în raport de calitatea de grefier a intimatei la cea de-a doua instanță aflată în conflict. Potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare. Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Alin. (3) al aceluiași articol prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Astfel cum s-a arătat, contestația la executare promovată în cauză vizează actele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 1052/SS/2022 al Biroului Executorilor Judecătorești "B.". Înalta Curte constată că prin încheierea din camera de consiliu din 24 mai 2022, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr. x/2022, a fost încuviințată executarea silită a contestatorului, la cererea creditoarei A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 3980 din 9 decembrie 2016 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 2860 din 19 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din același act normativ, s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite. Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 5 București, competența de soluționare a contestației la executare revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ. Față de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Sectorului 5 București, instanță care a încuviințat executarea silită. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Sectorului 5 București, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.