ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1479/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 23.03.2022 sub numărul x/2022, formulată de petentul BEJ A., s-a solicitat, la cererea creditorului B., încuviințarea executării silite a debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1181 din 11 februarie 2022 pronunțată de Judecătoria Constanța, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2022.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2385 din data de 25 martie 2022, Judecătoria Ploiești, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite aparține instanței de executare.

A mai arătat că, în conformitate cu prevederile alin. (1) al aceluiași articol, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanța a avut în vedere că debitorul are reședința situată în municipiul București, sector 3 și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 4305 din 06 mai 2022 a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a înaintat dosarul spre soluționarea conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că nu există niciun temei de drept care să asimileze reședința unei părți cu domiciliul acesteia, când vine vorba de normele de competență pentru stabilirea instanței de executare în cadrul executării silite, norma instituită de art. 651 C. proc. civ. și care stabilește unic criteriu - domiciliul debitorului, neputând fi interpretată extins și cu privire la reședința acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul principal acțiunii îl constituie cererea de încuviințare a executării silite a debitoarei în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1181 din 11 februarie 2022, pronunțată de Judecătoria Constanța.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Cererea de încuviințare a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile anterior menționate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevăd că "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Conflictul negativ de competență a fost determinat de interpretarea diferită a noțiunii de domiciliu de către instanțele care și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cauzei.

Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte reține că, la data formulării cererii de executare silită, respectiv 18 martie 2022, domiciliul din actul de identitate al intimatei debitoare C. se afla în județul Prahova, conform cărții de identitate de la dosarul Judecătoriei Ploiești, carte de identitate valabilă până în data de 12 noiembrie 2027.

Totodată, din extrasul Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date aflat la pagina 16 din dosarul Judecătoriei Ploiești, rezultă că, în perioada 19 octombrie 2021 - 18 octombrie 2022, intimata debitoare C. a avut reședința stabilită în Municipiul București.

Se mai observă faptul că respectiva cerere de executare silită, fiind formulată la 18 martie 2022, a fost depusă în interiorul perioadei în care debitoarea a avut stabilită reședința în municipiul București.

Înalta Curte reține și incidența în cauză a dispozițiilor art. 91 C. civ., conform cărora "(1) dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.(2) În lipsa acestor mențiuni, sau când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reședinței nu va putea fi opusă altor persoane."

Cu toate acestea, alin. (3) al aceluiași articol stabilește că "dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Se constată că, în cauză, s-a făcut dovada că, la data sesizării executorului judecătoresc, domiciliul faptic și real al debitoarei se afla în mun. București.

Este important de relevat faptul că noțiunea de "domiciliu" care interesează la stabilirea competenței teritoriale nu se referă doar la domiciliul formal, ci și la cel de fapt, care corespunde realității imediate, intenția legiuitorului fiind de a se asigura că debitorul își va putea exercita drepturile procesuale prin intermediul instanței de judecată aflată în proximitatea domiciliului său real, fără a fi necesar ca acesta să își antreneze cheltuieli suplimentare aferente deplasării în alt oraș.

Față de cele arătate mai sus, având în vedere că debitoarea avea reședința stabilită, la data formulării cererii de executare silită, în mun. București, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, secția Civilă, instanță în a cărei circumscripție teritorială se află reședința debitoarei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.