ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 187/2022

Ședința publică din data de 1 februarie 2022

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, secția civilă, la data de 12 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, creditorul A., prin B., a formulat cerere de încuviințare a executării silite împotriva debitoarei D., prin mandatar E. S.R.L., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7068 din data de 11 iunie 2021 pronunțată de Judecătoria Constanța, secția civilă în dosarul nr. x/2017.

2.1. Prin încheierea de ședință nr. 15938 din data de 19 noiembrie 2021, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect încuviințare executare silită în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Judecătoria Constanța, secția civilă a făcut aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., reținând că, din cuprinsul cererii de încuviințare a executării silite, rezultă că sediul debitorului este în București, bd. x, bl. 8A. 4.

2.2. Prin sentința civilă nr. 18015 din data de 23 decembrie 2021, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat invit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și de Justiției în vederea soluționării conflictului de competență.

Astfel, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a stabilit instanța competentă a soluționa pricina în raport de prevederile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., reținând că debitoarea este D. - aceasta fiind prevăzută în titlul executoriu, împotriva acesteia fiind declanșată executarea silită, E. S.R.L. fiind doar mandatarul debitoarei pe teritoriul tării conform art. 24 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, aceasta neavând însă calitatea de debitoare.

Ca atare, având în vedere că debitoarea este o societate care are sediul în străinătate, a apreciat că, în speță, competența instanței de executare nu se stabilește în raport de sediul mandatarului său, ci devin incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., competența aparținând judecătoriei de la domiciliul creditorului.

Prin urmare, constatând că domiciliul creditorului este în municipiul Constanța, astfel cum reiese din cererea de executare silită, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, judecătorie în a cărei circumscripție se află domiciliul creditorului conform H.G. nr. 337/1993.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Constanța, secția civilă și Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la persoana care are calitatea de debitor în cauză și, prin urmare, la sediul acesteia și la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite.

Astfel, raportându-se la sediul debitoarei ca fiind cel al mandatarului E. S.R.L., Judecătoria Constanța, secția I civilă a făcut aplicarea art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a constatat că D. are calitate de debitoare în cauză și, cum sediul acesteia se află în Bulgaria, a stabilit competența de soluționare a pricinii în temeiul tezei a II-a a art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă 7068 din data de 11 iunie 2021 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2017, la solicitarea creditorul A. prin executorul judecătoresc C. privind pe debitoarea D. prin mandatar E. S.R.L.

Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Textul legal evocat instituie o competență în care prioritatea este acordată succesiv instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

Înalta Curte reține că, potrivit titlului executoriu a cărui executare silită se solicită (sentința civilă nr. 7068 din data de 11 iunie 2021, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2017, aflată în copie conformă cu originalul la dosarul Judecătorie Constanța, secția civilă), debitoarea este D., E. S.R.L. având calitatea de mandatar al acesteia.

Cum debitoarea D. nu își are sediul social în România, aceasta nefiind constituită în conformitate cu formele de organizare a societăților, reglementate de legislația românească, respectând ordinea instituită de către dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a pricinii revine instanței în a cărei circumscripție se găsește domiciliul creditorului A. (județul Constanța - împrejurare care rezultă din cererea de încuviințare a executării silite aflată la dosarul Judecătoriei Constanța, secția civilă), respectiv Judecătoriei Constanța.

Este fără relevanță în stabilirea competenței sediul social al reprezentantului debitoarei - mandatar E. S.R.L. (din București, bd. x, bl. 8A. 4, sector 4), în condițiile în care sediul debitoarei D. nu se află în România, ci în Bulgaria, iar dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. prevăd expres că, în cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

Prin urmare, având în vedere că sediul debitoarei D. nu se află în România, raportat la prevederile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă, instanță în a cărei circumscripție se află la data sesizării organului de executare domiciliul creditorului A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 februarie 2022.