ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1262/2024

HOTĂRÂRE

14.05.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1262/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 14 mai 2024

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 București la data de 21 februarie 2024 sub numărul x/2024, formulată de petentul A. în numele creditoarei B., în contradictoriu cu debitorul Curtea de Apel București și debitorul Tribunalul București, s-a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul de executare silită nr. x/2024 a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1301/11.05.2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 4775/2021 pronunțată la data de 16.11.2021 de Curtea de Apel Ploiești în același dosar.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 666 alin. (1) și (1) C. proc. civ.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

2.1 Prin sentința civilă nr. 3347/2024 din 28 februarie 2024, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, excepție invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 127 alin. (1), (2

) și (3) C. proc. civ.,

2.2 Prin încheierea nr. 4578/2024 din 29 martie 2024, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în baza art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că B., creditoarea, este personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București, nefiind aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

A mai relevat că dispozițiile art. 27 alin. (2) C. proc. civ. nu puteau fi valorificate de Judecătoria Sectorului 4 București din oficiu prin substituirea părții, în vederea justificării necompetenței teritoriale și declinării acesteia în favoarea altei instanțe, întrucât, în ipoteza prevăzută de acest text legal, excepția de necompetență teritorială este de ordine privată. Caracterul facultativ al normei rezultă din folosirea de către legiuitor a verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul alege dacă dorește să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport cu interpretarea și aplicarea diferită a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Sectorului 4 București a avut în vedere dispozițiile art. 127 alin. (1) și C. proc. civ., dispunând declinarea cererii de încuviințare a executării la o instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate, în timp ce Judecătoria Constanța a apreciat că este incident art. 127 alin. (2) C. proc. civ., care instituie o competență facultativă.

Înalta Curte mai constată că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1301/11.05.2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 4775/2021 pronunțată la data de 16.11.2021 de Curtea de Apel Ploiești în același dosar, creditoarea având calitatea de grefier la Judecătoria Sectorului 3 București, iar debitorii fiind Curtea de Apel București și Tribunalul București, cu sedii în sectorul 4, respectiv sectorul 3 din Municipiul București.

Executarea silită este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât aceasta nu poate începe decât la cererea titularului creanței constatate prin titlu executoriu, potrivit art. 664 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin lege nu se prevede altfel.

Cât privește competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, aceasta se determină potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Potrivit art. 127 C. proc. civ., text cu denumirea marginală "Competența facultativă":

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Creditoarea (care în ipoteza încuviințării executării silite, fiind cea a cărei voință declanșează demersul judiciar, are poziția procesuală a reclamantului), având totodată calitatea de grefier la Judecătoria Sectorului 3 București, a ales să introducă cererea de încuviințare a executării silite la Judecătoria Sectorului 4 București (judecătoria de la sediul unuia dintre debitori, competentă teritorial în aplicarea art. 651 alin. (1) și art. 112 C. proc. civ.).

Din aceste motive, Judecătoria Sectorului 4 fiind competentă teritorial, iar creditoarea neavând calitatea de greier în cadrul acestei instanțe, nu se pune problema încălcării normei de competență din alin. (1) al textului mai sus evocat, care se referă la situația când reclamantul are calitatea de judecător (respectiv grefier, în aplicarea alin. (3) și își desfășoară activitatea la instanța competentă.

Cu privire la incidența alin. (2) al textului, se observă că pentru ipoteza când o instanță are calitatea de pârât (cum este cazul speței, aplicând debitorilor mutatis mutandis argumentele referitoare la calitatea creditoarei de reclamant), acest text stabilește o normă de competență alternativă dacă pricina este de competența instanței pârâte sau a unei instanțe inferioare acesteia, ca în speță:

"reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii…".

Or, reclamanta creditoare a făcut această alegere în acord cu prevederile art. 116 C. proc. civ., sesizând instanța competentă teritorial conform art. 651 și art. 112 C. proc. civ., de la sediul unuia dintre debitori, cum s-a subliniat mai sus și optând a nu folosi beneficiul competenței alternative reglementate în favoarea sa de alin. (2) al art. 127 C. proc. civ.

Devin incidente, în aceste coordonate, prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., deoarece competența în cauză este reglementată de norme de ordine privată din perspectiva aplicării art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și totodată nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. - ce stabilesc o normă de competență de ordine publică - și instanța nu putea invoca din oficiu necompetența cât timp alegerea revenea reclamantei creditoare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect încuviințare executare silită este Judecătoria Sectorului 4 București, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.