ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1325/2024

Ședința publică din data de 16 mai 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la 20 februarie 2024, sub nr. x/2024, petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești "A." a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 666 C. proc. civ., încuviințarea executării silite a debitorilor Curtea de Apel București și Tribunalul București, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1301 din 11 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 4775 din 16 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în același dosar, la cererea creditoarei B..

Prin sentința civilă nr. 3473 din 29 februarie 2024, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a dispune astfel, a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2)

1

C. proc. civ., în raport de calitatea debitorilor, de instanțe superioare Judecătoriei Sectorului 4 București, precum și faptul că aceste norme instituie o prezumție legală de lipsă de aparență a imparțialității peste care nu se poate trece prin actul de voință al reclamantului, norma de competență reglementată fiind de ordine publică, de strictă interpretare și limitată aplicare, doar alegerea instanței de la una dintre curțile de apel învecinate fiind facultativă.

Apreciind că art. 127 C. proc. civ. prevede o prorogare legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Prin sentința civilă nr. 3261 din 1 aprilie 2024, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata pricinii și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Constanța a constatat că, în cauză, calitatea de debitori aparține Curții de Apel București și Tribunalului București, creditoarea făcând parte din categoria personalului auxiliar și conex de specialitate din cadrul Judecătoriei Sector 3 București.

Raportat la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., instanța a reținut că, potrivit art. 651 alin. (1) din același act normativ, soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul debitorilor, care, în speță, este în municipiul București.

Totodată, a arătat că petenta nu a înțeles să se prevaleze de posibilitatea oferită de art. 127 C. proc. civ. la momentul introducerii cererii pendinte pe rolul instanței judecătorești, respectiv de a sesiza o instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate celei competente potrivit dreptului comun, ci a înregistrat cererea de încuviințare a executării silite pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, în a cărei circumscripție se află sediul debitoarei Curtea de Apel București.

Judecătoria Constanța a apreciat că normele art. 127 alin. (2), alin. (2)

1

și alin. (3) C. proc. civ. nu puteau fi valorificate de Judecătoria Sectorului 4 București din oficiu, prin substituirea părții, în vederea justificării necompetenței teritoriale și declinării acesteia în favoarea altei instanțe.

A învederat că, în ipoteza prevăzută de acest text legal, excepția de necompetență teritorială este de ordine privată, caracterul facultativ al normei rezultând din folosirea de către legiuitor a verbului "poate", aspect ce semnifică faptul că reclamantul alege dacă dorește să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.

În aceste condiții, reținând că norma de competență teritorială incidentă în cauză este relativă, de ordine privată, a arătat că nesocotirea ei nu putea fi invocată pe calea excepției de necompetență de către Judecătoria Sectorului 4 București.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că revine Judecătoriei Sectorului 4 București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei asupra căruia poartă conflictul negativ de competență constă în cererea de încuviințare a executării silite formulată de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești "A." în temeiul dispozițiilor art. 666 C. proc. civ., prin care s-a solicitat încuviințarea executării silite a debitorilor Curtea de Apel București și Tribunalul București, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1301 din 11 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 4775 din 16 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în același dosar, la cererea creditoarei B..

Potrivit dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru."

Art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." (alin. (3) "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Din coroborarea prevederilor legale enunțate rezultă că, în cazul cererii de încuviințare a executării silite, competența teritorială a instanței de executare are caracter exclusiv, astfel încât, în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Norma conținută la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prevede că instanța de executare se determină prin raportare la sediul/domiciliul debitorului, iar nu la alte criterii care nu sunt expres arătate.

În materia executării silite, în absența unui text de lege care să reglementeze modalitatea de identificare a instanței de executare în cazul pluralității de debitori cu sedii diferite (cum este cazul în speță), sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 din C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia", care reglementează o prorogare legală de competență în cazul coparticipării procesuale pasive.

Înalta Curte constată că, prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Sectorului 4 București, creditoarea a optat pentru instanța de la sediul debitoarei Curtea de Apel București, ca instanță de executare în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Deși, potrivit situației de fapt reținute de instanțele aflate în conflict, creditoarea face parte din categoria personalului auxiliar și conex de specialitate din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București, iar debitorii Curtea de Apel București și Tribunalul București sunt instanțe superioare în grad Judecătoriei Sectorului 4 București, unde are sediul cel dintâi debitor, dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

În configurarea reglementată, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (alin. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Dispozițiile legale evocate reglementează o prorogare de competență teritorială în favoarea altei instanțe față de cea competentă, în ipoteza în care judecătorul/procurorul/grefierul, parte într-un proces, își desfășoară activitatea la instanța căreia i-ar reveni competența de soluționare a cauzei.

În cauză, însă, creditoarea este grefier la Judecătoria Sectorului 3 București, iar petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești "A." a învestit Judecătoria Sectorului 4 București cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, în circumscripția căreia unul dintre debitori, Curtea de Apel București, are sediul.

Nefiind incidentă ipoteza de la art. 127 C. proc. civ., respectiv aceea în care instanța învestită cu soluționarea cererii să fie cea la care creditoarea să își desfășoare activitatea, Judecătoria Sectorului 4 București este instanța competentă să soluționeze cauza ca instanță de executare în sensul art. 651 alin. (1) C. proc. civ.. Eventualitatea declarării unei căi de atac împotriva soluției ce urmează a se pronunța în cauza pendinte și soluționarea acesteia de către instanța ierarhic superioară nu pot determina extinderea sferei de aplicare a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2024.