ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1225/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1225/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 25 aprilie 2024
asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Cererea de încuviințare a executării silite
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București în data de 13.02.2024, sub nr. x/2024, petenta SCPEJ A. a solicitat, în contradictoriu cu debitorii Tribunalul București și Curtea de Apel București, încuviințarea executării silite, în dosarul de executare silită nr. x/2024, a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1301/11.05.2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 4775/2021 din 16.11.2021, pronunțată Curtea de Apel Ploiești în același dosar.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competență
Prin sentința nr. 3470/29.02.2024, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
A reținut instanța că, având în vedere calitatea debitorilor, de instanțe de judecată superioare prezente instanțe, in speță este incident art. 127 alin. (2) și (2)
1
C. proc. civ. - potrivit interpretării teleologice și sistematice, prin raportare la scopul avut de legiuitor atunci când a completat art. 651 alin. (1) din același cod cu dispozițiile art. 127, precum și interesele ocrotite prin normă, acelea de a nu fi afectată imparțialitatea instanței - care instituie o prorogare legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate.
Pentru aceste considerente, a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Constanța, ca instanță de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate.
Prin încheierea din 01.04.2024, Judecătoria Constanța, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A reținut instanța că prevederile art. 127 alin. (2) și (2)
1
C. proc. civ. consacră o posibilitate legală pentru reclamant de a sesiza una dintre instantele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, textul legal sus indicat neconferind reclamantului o obligație în acest sens.
Totodată, a mai reținut instanța că întrucat norma de competență teritorială incidentă în cauză este una relativă, de ordine privată, precum și împrejurarea că această normă nu poate fi invocată într-o procedură necontencioasă, instanța reține că nesocotirea ei nu poate fi invocată pe calea exceptiei de necompetență de către Judecătoria Sectorului 4 București.
III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, pentru considerentele expuse în continuare.
Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea și aplicarea diferită a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în condițiile în care calitatea de debitor, în litigiul pendinte, aparține Curții de Apel București.
Astfel, se constată că obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență vizează cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1301/11.05.2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă în dosarul nr. x/2020 (definitivă prin decizia civilă nr. 4775/16.11.2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă), formulată de petenta SCPEJ A., la cererea creditoarei B..
Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
În speța pendinte, creditoarea a ales să introducă cererea la instanța în circumscripția căreia se află sediul unuia dintre debitorii împotriva cărora se îndreaptă, respectiv a Curții de Apel București.
În raport cu particularitatea speței, determinată de calitatea debitorilor, se constată incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2)
1
C. proc. civ., care instituie un caz de prorogare facultativă de competență, potrivit cărora: (2) în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care iși desfășoară activitatea; (2
1
) dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.
În această situație, se observă că în mod greșit Judecătoria Sectorului 4 București și-a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare executare silită reținând aplicabilitatea dispozițiilor legale precitate și calitatea de debitoare a Curții de Apel București, instanță superioară Judecătoriei Sectorului 4 București, întrucât atunci când respectiva calitate îl vizează pe cel împotriva căruia este formulată cererea, încrederea în imparțialitatea obiectivă a instanței este lăsată de legiuitor la aprecierea exclusivă a reclamantului, iar nu și a instanței de judecată.
În prezenta cauză, creditoarea B. nu a uzat de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și a introdus cererea la Judecătoria Sectorului 4 București, instanța de la sediul debitoarei Curtea de Apel București, prin alegerea făcută stabilind, în mod definitiv, competența teritorială în favoarea acestei instanțe.
În această situație nu putea să opereze prorogarea de competență reglementată de dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și nici instanța nu putea să dispună, din oficiu, fără a încălca voința petentei, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, instanță de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel Constanța, învecinată Curții de Apel București, în a cărei circumscripție se află Judecătoria Sectorului 4 București, instanță competentă să soluționeze cauza potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum s-a arătat anterior.
În raport cu cele expuse, în speță, competența de soluționare a pricinii revine Judecătoriei Sectorului 4 București, care este și instanța sesizată de creditoare, în aplicarea corectă a dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., respectiv ale art. 127 alin. (2) și (2)
1
din același act normativ - prevederi pe deplin aplicabile și în privința cererilor de încuviințare a executării silite, contrar raționamentului Judecătoriei Constanța.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2024.