ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 962/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București sub nr. x/2022, B.E.J. A. a formulat cerere de încuviințare a executării silite împotriva debitorului B., prin care a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în contractul de împrumut completat prin angajament de plată girant nr. x din 17.06.2020.

2.1 Prin sentința civilă nr. 620 din 21 ianuarie 2022, Judecătoria sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența soluționării pricinii în favoarea Judecătoriei Ploiești.

În motivare, a reținut incidența dispozițiilor art. 651 și 112 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că, raportat la domiciliul debitorului principal situat pe raza municipiului Ploiești, este competentă să judece cererea de încuviințare a executării silite Judecătoria Ploiești.

Nu se poate reține competența acestei instanțe în virtutea faptului că debitorul obligat accesoriu figurează cu domiciliul pe raza sectorului 1 București, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de împrumut ce face obiectul prezentei cereri.

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria Ploiești, prin încheierea nr. 472 din 7 martie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea procesului și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În dezvoltarea argumentelor ce fundamentează excepția, s-a constatat că cererea de încuviințare a executării silite cade în competența instanței de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, după cum se arată în prevederile art. 666 alin. (1) și 651 C. proc. civ.

Din cuprinsul cererii de încuviințare a executării silite, introdusă de executorul judecătoresc, cât și din actele depuse la dosar, a rezultat că domiciliul debitorului pentru care se solicită încuviințarea executării silite, respectiv B. este în Mun. București, Calea x. Bloc 6, apartamentul 5.

Cu toate că prin cererea de executare silită formulată de creditoare aceasta a solicitat deschiderea procedurii față de debitorul principal și față de fideiusor, s-a reținut că cererea de încuviințare a executării silite al cărui titular este executorul judecătoresc a fost îndreptată doar împotriva debitorului B. (în calitate de fideiusor).

Mai mult decât atât, ca urmare a precizărilor solicitate de instanță pentru termenul din 7 martie 2022, executorul judecătoresc a înaintat încheierea din 17 ianuarie 2022, prin care a refuzat deschiderea procedurii față de debitorul principal - C. și a continuat procedura de executare silită doar împotriva debitorului B..

Ipoteza prevăzută de textul art. 112 alin. (1) C. proc. civ. nu este aplicabilă prezentei cauze, deoarece cererea introductivă de instanță, formulată de executorul judecătoresc vizează doar pe debitorul garant B., or, textul de lege are în vedere ipoteza unei cereri introductive de instanță ce vizează mai mulți debitori.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Obiectul cauzei este reprezentat de cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu constând în contractul de împrumut, completat prin angajament de plată girant nr. x din 17.06.2020, formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc A., pentru creditoarea D..

Chestiunea care a condus la ivirea conflictului de competență a fost determinată de stabilirea diferită a debitorilor în cauză de către instanțele care și-au declinat reciproc competența. Judecătoria sectorului 1 București a reținut că cererea de executare silită vizează un debitor principal și unul obligat accesoriu, ipoteză în care sunt aplicabile dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar Judecătoria Ploiești a constatat că este vorba despre un singur debitor, E., în calitate de fideiusor, și încuviințarea se face de instanța de la sediul acestuia.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. definesc instanța de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Alin. 3 al aceluiași articol dispune că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Înalta Curte notează că, deși cererea de executare silită adresată de creditoare executorului judecătoresc îl vizează atât pe debitorul principal C., cât și pe fideiusorul F. ce s-a obligat prin angajamentul de plată, în cererea formulată la instanță de organul de executare silită, la dosarul primei instanțe sesizate, se menționează că doar debitorul B. este cel împotriva căruia se solicită încuviințarea de executare.

Acest aspect a fost clarificat și de executorul judecătoresc prin precizările depuse la 1 martie 2022, ca urmare a solicitării instanței de a preciza care sunt debitorii cu privire la care se solicită încuviințarea executării silite, în sensul că cererea din 17.01.2022, de executare silită, este îndreptată doar împotriva garantului B., deoarece în ce îl privește pe debitorul principal C., nu este competent teritorial în raport de domiciliul acestuia - jud. Prahova. Acesta este și motivul pentru care a refuzat deschiderea procedurii de executare silită împotriva debitorului C., prin încheierea din 17.01.2022, emisă în dosarul execuțional nr. x/2022.

Reținând că executarea silită se limitează la urmărirea debitorului B., care are domiciliul în Mun. București, în aplicarea normelor înscrise în art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii se va fixa în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează pluralitatea de pârâți (debitori), nu sunt aplicabile în speță în condițiile în care cererea de executare silită formulată de executor îl are în vedere doar pe debitorul garant B..

Pentru toate considerentele înfățișate, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 mai 2022.