ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2306/2023

HOTĂRÂRE

23.11.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2306/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Obiectul cauzei

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 17 august 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., să se constate intervenită prescripția dreptului de a solicita executarea silită a sumei de 35.205,28 RON, să se constate lipsa titlului executoriu și lipsa calității de creditor a societății B. S.R.L., să se dispună anularea formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. x/2022 al S.C. P..E.J. "C.", incluzând somația din 4 august 2022, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 4 august 2022, adresa de înființare a popririi din 4 august 2022, transmisă către D. și către E. S.A., înștiințarea privind măsura popririi din 4 august 2022, cu consecința încetării executării silite, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin încheierea civilă nr. 463 din 30 martie 2023, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, reținând că, la data formulării cererii de executare silită, debitorul A. nu avea domiciliul în România, aspect care rezultă din verificările efectuate în D.E.P.A.B., astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) raportate la cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 iunie 2023, Judecătoria Sectorului2 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia și, reținând în cauză că executarea silită a fost încuviințată prin încheierea pronunțată la 27 februarie 2022 de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2022, astfel că aceasta este instanța competentă a soluționa contestația la executare, în baza principiului unicității instanței de executare, consacrat prin decizia nr. 20/27.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. S-a mai constatat că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată cu nerespectarea art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Sectorului2 București a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Alba Iulia.

Având în vedere natura juridică a cererii introductive (contestație la executare), se reține că, potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., "contestația la executare se introduce la instanța de executare", iar, conform art. 651 din același Cod:

"(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domisiliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (...) (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestația la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

În interpretarea și aplicarea unitară a acestor dispoziții legale, Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a pronunțat decizia nr. 20/27.09.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083/11.11.2021, prin care a statuat că "instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". În considerentele acestei decizii, s-au reținut următoarele aspecte relevante:

"70. (…) Încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

71.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

72.

Reglementarea unor derogări - precum ipoteza prevăzută de art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., când contestația la executare poate fi introdusă și la judecătoria de la locul situării imobilului, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare - nu face altceva decât să întărească opinia că pe parcursul procedurii execuționale există o singură instanță de executare. (…)

80.

Principiul unicității instanței de executare presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare. (…)

84.

Actuala reglementare nu mai permite situația excepțională a pluralității de instanțe de executare, modificarea prevederilor art. 650, 651, 713 și 818 din C. proc. civ., prin Legea nr. 138/2014, eliminând relația de condiționare dintre competența teritorială a instanței de executare și sediul biroului executorului judecătoresc, respectiv cerința unei noi încuviințări a executării silite de către instanța în circumscripția căreia se află bunul imobil urmărit silit, fiind înlăturată și posibilitatea ca în caz de poprire contestația la executare să poată fi introdusă și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul, dacă acestea se situau în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se afla instanța de executare.

85.

Nu în ultimul rând, un argument suplimentar îl reprezintă faptul că se elimină riscul de a se ajunge în situația în care, cu privire la același raport juridic, să fie pronunțate soluții contrare de către instanțe diferite. (…)

86.

În consecință, atât timp cât a fost încuviințată executarea silită de către o anumită instanță de judecată, aceasta din urmă devine instanță competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Făcând aplicarea în cauză a acestei decizii care are caracter obligatoriu, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., se constată că, prin încheierea din 27 iulie 2022, Judecătoria Alba Iulia a încuviințat executarea silită a debitorului A. în dosarul de executare silită nr. x/2022 al S.C. P..E.J. "C.", la cererea creditorului B. S.R.L., astfel că această judecătorie a dobândit calitatea de instanță de executare, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, inclusiv contestația la executare ce face obiectul litigiului de față. În considerarea principiului unicității instanței de executare, nu mai are nicio relevanță, la acest moment, aspectul reținut de către Judecătoria Alba Iulia în fundamentarea soluției sale de declinare a competenței teritoriale, și anume că, la data formulării cererii de executare silită, debitorul nu avea domiciliul în țară.

Față de aceste considerente, în baza prevederilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial a soluționa contestația la executare este instanța de executare, respectiv Judecătoria Alba Iulia.