ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1330/2023

HOTĂRÂRE

23.05.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1330/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la 27.10.2022, sub nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul B., a formulat contestație la executarea silită însăși și împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2022 - B.E.J. Asociați C. si D., solicitând să se dispună anularea încheierii de încuviințare a executării silite, pronunțată la 19.09.2022 de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr. x/2022 și a actelor de executare emise de executorul judecătoresc în dosarul de executare silită nr. x/2022, respectiv: încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, emisă la 29.09.2022, somația mobiliară din 29.09.2022, adresa de înștiințare poprire din 29.09.2022, adresa de înființare poprire din 29.09.2022, somația imobiliară din 29.09.2022.

La termenul de judecată din 25.01.2023, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale invocate de intimat, prin întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 199/25.01.2023, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, prin decizia nr. 20/2021 din 27.09.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Având în vedere domiciliul debitorilor E. și F., în Mun. București, aflat în circumscripția Judecătoriei Sectorului 6 București, încheierea de încuviințare pronunțată de această instanță și caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în privința cererilor în materie de executare silită, instanța a apreciat întemeiată excepția necompetenței teritoriale.

Totodată, instanța a reținut că este neîntemeiată susținerea contestatorului cu privire la domiciliul său din Mun. Slatina, aspect ce atrage competența Judecătoriei Slatina, având în vedere că a fost încuviințată executarea silită a trei debitori de către Judecătoria Sectorului 6 București, doi dintre aceștia având domiciliul în sector 6, București și principiul unicității instanței de executare.

Cauza a înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la 09.02.2023, sub dosar nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 2162 din 28.03.2023, Judecătoria Sector 6 București, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, a constatat intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că executarea silită a fost demarată împotriva contestatorului A., în calitate de debitor principal și împotriva garanților imobiliari E. și F., la 06.09.2022, în baza titlului executoriu - contract de credit de consum nr. x din data de 07.11.2007, modificat prin Actul adițional din data de 21.10.2010 și Contractul de Ipotecă autentificat sub nr. x din 07.11.2007.

Conform art. 651 C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii executării silite:

"Instanța de executare este judecătoria în cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului".

A reținut instanța că, potrivit verificărilor efectuate în dosar, debitorul A. are domiciliul începând cu data de 15.02.2021 în Slatina, jud. Olt .

Conform criteriului de competență menționat mai sus, a conchis că instanța de executare este Judecătoria Slatina, în raza căreia se afla la data începerii executării silite domiciliul debitorului principal A..

Instanța a constatat că, în absența unui text de lege special la data formulării cererii de executare silită, care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora, "alin. (1) - Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali".

Menționează că un asemenea raționament a fost validat prin Legea nr. 336/2022 pentru modificarea alin. (1) al art. 651 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în vigoare de la 11 decembrie 2022, prin adăugarea textului "Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător", fiind de altfel avut în vedere și de Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa, și anume în decizia nr. 591/2018 pronunțată la 22.02.2018, prin care, soluționând conflictul negativ de competență, a apelat la dispozițiile art. 112 C. proc. civ., într-o speță în care însă era vorba de ambii debitori obligați principal și care, sub acest aspect, nu poate fi invocată drept exemplu, astfel cum a procedat BEJA C. si D., în motivarea cererii de încuviințare a executării silite, deoarece în cazul de față ceilalți doi debitori - E. și F., în calitate de garanți imobiliari, sunt obligați accesoriu.

În această din urmă situație, a reținut că jurisprudența ÎCCJ stabilește că, atunci când executarea silită s-a declanșat atât împotriva debitorului principal, cât și împotriva garanților obligați accesoriu, fiind vorba despre o coparticipare pasivă, instanța de executare se stabilește în funcție de domiciliul debitorului principal, fiind incidente dispozițiile art. 112 C. proc. civ., astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a deciziei nr. 3402/2018, pronunțată la 04.10.2018, în soluționarea unui conflict negativ de competență.

Instanța mai arată că Decizia nr. 20/27.09.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, nu este aplicabilă în speță, deoarece ÎCCJ pleacă de la premisa unei pluralități de debitori, în cadrul căreia executarea silită a fost încuviințată de o instanță competentă teritorial, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 135 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București, pentru următoarele considerente:

Cu privire la situația de fapt, se constată că, pe rolul B.E.J.A. C. și D. se află dosarul nr. x/2022, executarea silită fiind declanșată la data de 06 septembrie 2022, conform cererii de executare depuse de creditoarea B..

Prin încheierea din 19 septembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul nr. x/2022, s-a încuviințat executarea silită pornită în dosarul execuțional nr. x/2022 al B.E.J.A. C. și D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum (cu garanție ipotecară) nr. x/07.11.2007, act adițional din 21.10.2020 la contractul de credit de consum și contract de ipotecă autentificat sub nr. x/07.11.2007 de B.N.P. Asociați G. și H., împotriva debitorilor A., E. și F..

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Slatina la 27 octombrie 2022 sub nr. x/2022, contestatorul A. a formulat contestație la executarea silită însăși și împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2022 - B.E.J. Asociați C. si D., solicitând să se dispună anularea încheierii de încuviințare a executării silite, pronunțată la 19.09.2022 de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr. x/2022 și a actelor de executare emise de executorul judecătoresc în dosarul de executare silită nr. x/2022, respectiv: încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, emisă la 29.09.2022, somația mobiliară din 29.09.2022, adresa de înștiințare poprire din 29.09.2022, adresa de înființare poprire din 29.09.2022, somația imobiliară din 29.09.2022.

Înalta Curte reține că determinarea instanței de executare competentă să soluționeze contestația la executare se face prin raportare la dispozițiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din același cod. Normele legale evocate stabilesc că aceasta se introduce la instanța de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabilește că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Instanța de executare, în competența căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, conform art. 666 și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.

Totodată, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia instanța de executare soluționează contestația la executare propriu-zisă.

De altfel, dispozițiile legale anterior menționate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curți de Casației și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021 a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reținut că " (71). ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare. (75). Oricum, se impune a fi precizat că pluralitatea de debitori în faza executării silite reiese, de regulă, din conținutul înscrisului care constituie titlu executoriu, potrivit dispozițiilor legale. Cu toate acestea, trebuie făcută o distincție între incompatibilitatea coparticipării procesuale pasive în faza executării silite a procesului civil și posibilitatea existenței pluralității de debitori în faza de executare silită a procesului civil. Este posibilă existența mai multor debitori în cadrul aceleiași proceduri execuționale câtă vreme actele de executare silită urmează să fie efectuate distinct pentru fiecare debitor urmărit. Executarea urmează să fie efectuată separat pentru fiecare debitor în parte, patrimoniul fiecărui debitor fiind supus în mod separat formelor de urmărire prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, este posibil ca prin aceeași cerere de executare silită și în cadrul aceleiași proceduri execuționale creditorul să urmărească mai mulți debitori în situația în care debitorii sunt obligați divizibil (pentru recuperarea de la fiecare a părții de creanță pe care o datorează) sau solidar (prin urmărirea tuturor debitorilor concomitent). (76). Conform dispozițiilor art. 648 din C. proc. civ., creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului (fideiusor, garant ipotecar)".

În cauză, se constată că executarea silită a fost demarată atât împotriva contestatorului, cât și împotriva debitorilor E. și F., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum (cu garanție ipotecară) nr. x/07.11.2007, act adițional din 21.10.2020 la contractul de credit de consum și contract de ipotecă autentificat sub nr. x/07.11.2007 de B.N.P. Asociați G. și H., încheierea de încuviințare a executării silite din 19 septembrie 2022 fiind pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, secția Civilă, în a cărei circumscripție își au domiciliul debitorii E. și F..

Din perspectiva dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța de executare a fost stabilită odată cu pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestației la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanșată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviințată executarea silită a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței care a pronunțat-o, ca având statutul de instanță de executare.

Totodată, Înalta Curte reține că textul art. 651 C. proc. civ., forma în vigoare la 12 septembrie 2022, data sesizării Judecătoriei Sector 6 București cu cererea de încuviințare a executării silite în dosarul nr. x/2022, nu distinge între debitorul principal și accesoriu, astfel că, în cauză, stabilirea competenței instanței de executare nu se face prin raportare la dispozițiile art. 112 C. proc. civ., așa cum susține instanța Judecătoriei Sector 6 București.

Chiar dacă în cuprinsul C. proc. civ. nu se regăsește o dispoziție normativă care să statueze expres că odată ce instanța de judecată a încuviințat executarea silită aceasta devine competentă să soluționeze contestațiile la executare, în condițiile în care există cel puțin doi debitori care au domiciliul sau sediul, după caz, în raza de competență a unor instanțe diferite, iar art. 651 C. proc. civ. nu cuprinde o normă de competență pentru soluționarea acestor tipuri de cereri, numai această interpretare a textelor de lege incidente dă eficiență principiului unicității instanței de executare.

Acest principiu presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare.

În raport cu dispozițiile legale evocate și înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanța de executare este Judecătoria Sector 6 București, competență ce a fost dobândită prin încheierea din 19 septembrie 2022, instanță căreia îi revine competența să soluționeze contestația la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.