ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 122/2025

HOTĂRÂRE

21.01.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 122/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 6 martie 2024, sub nr. x/233/2024, contestatorul A, în contradictoriu cu intimata B S.R.L., a solicitat instanței anularea tuturor actelor de executare emise în dosar execuțional nr. x/2004 al B.E.J. C, anularea somației emise la data de 12 februarie 2024, anularea actului de înființare a popririi emis la data de 12 februarie 2024, anularea încheierii din data de 12 februarie 2024 privind cheltuielile de executare. Totodată, a solicitat obligatei intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul de competență

I.2.1. Prin încheierea de ședință nr. 485 din data de 25 iulie 2024, Judecătoria Galați, Secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Galați, Secția civilă a făcut aplicarea art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reținând principiul unicității instanței de executare, astfel cum a fost statuat prin deciziile în interesul legii nr. 20/2021 și nr. 27/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație.

Totodată, a constatat că titlul executoriu în temeiul căruia a fost demarată executarea silită vizează o pluralitate de debitori, respectiv D S.R.L. și A, având domiciliile în unități administrativ teritoriale diferite, precum și că Judecătoria Sectorului 2 București, instanță în a cărei rază teritorială își avea sediul debitoarea D S.R.L la data sesizării organului executare, este prima care a încuviințat executarea silită în cauză.

A mai arătat și că, deși intimata a solicitat prin cererea din data de 17 ianuarie 2024 executarea silită a ambilor debitori obligați prin același titlu executoriu, fiind format un singur dosar de executare, respectiv x/2004, pe rolul B.E.J. C, în dosar s-a solicitat încuviințarea executării silite împotriva celor doi debitori în temeiul aceluiași titlu executoriu, la instanțe diferite, în condițiile în care Judecătoria Sectorului 2 București încuviințase executarea silită prin încheierea din data de 30 ianuarie 2024.

Judecătoria Galați, Secția civilă a mai reținut și că, în conformitate cu art. 535 C. proc. civ., încheierile de încuviințare a executării silite nu au autoritate de lucru judecat, astfel că, deși Judecătoria Galați a încuviințat ulterior executarea silită împotriva debitorului A, în dosar execuțional nr. x/2004 al B.E.J. C, statuările instanței, sub aspectul competenței, nu au autoritate de lucru judecat în cauză.

I.2.2. Judecătoria Sectorului 2 București, Secția civilă, prin sentința civilă nr. 16055 din data de 30 octombrie 2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În esență, Judecătoria Sectorului 2 București, Secția civilă, stabilind instanța de executare în raport cu prevederile art. 714 și art. 651 C. proc. civ., a reținut că încuviințarea executării silite față de contestatorul A a fost solicitată Judecătoriei Galați, care, prin încheierea nr. 915 pronunțată la data de 9 februarie 2024 în dosarul nr. x/233/2024, a autorizat-o.

A mai constatat și că încuviințarea executării silite în raport cu debitoarea D S.R.L. a fost solicitată Judecătoriei Sectorului 2 București, care, prin încheierea pronunțată la data de 30 ianuarie 2024 în dosarul nr. x/300/2024, a încuviințat-o.

Totodată, a avut în vedere că, la data sesizării executorului judecătoresc, contestatorul A avea domiciliul în Municipiul Galați, județ Galați, astfel cum rezultă din fișa D.E.P.A.B.D., depusă la fila 20 din dosarul de executare atașat dosarului Judecătoriei Galați.

A reținut și că, în cauză, nu se regăsește ipoteza problemei de drept dezlegate prin decizia nr. 20/2021, pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât există două instanțe diferite care au încuviințat executarea strict în raport cu debitorul din circumscripția lor, în vreme ce, în ipoteza problemei de drept deduse Înaltei Curți de Casație și Justiție spre uniformizarea soluției, unul dintre debitorii din titlul executoriu sesizează o altă instanță decât cea care a încuviințat executarea silită.

Ca atare, constatând că nu există identitate între situația din cauză și situația care a generat practica divergentă tranșată prin recursul în interesul legii la care s-a făcut referire anterior, a apreciat că art. 714 și art. 651 C. proc. civ. indică faptul că este competentă teritorial să soluționeze prezenta contestație la executare Judecătoria Galați întrucât este judecătoria de la domiciliul contestatorului și judecătoria care încuviințat executarea silită în ceea ce-l privește.

În plus, a reținut că Judecătoria Sectorului 2 București nu a încuviințat executarea silită în raport cu contestatorul și nici nu este judecătoria de la domiciliul contestatorului, practic neavând calitatea de instanță de executare în raport cu contestatorul.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că Judecătoria Galați, Secția civilă și Judecătoria Sectorului 2 București, Secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la sensul noțiunii de instanță de executare la care se referă art. 651 C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Galați, Secția civilă a dat eficiență principiului unicității instanței de executare, astfel cum a fost statuat prin decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, reținând că prima instanță care a încuviințat în cauză executarea silită este Judecătoria Sectorului 2 București, în timp ce această a doua instanță a apreciat că nu este incidentă ipoteza cu privire la care a fost pronunțată decizia în interesul legii anterior menționată, astfel că soluționarea prezentei contestații la executare aparține judecătoriei de la domiciliul contestatorului, care este și cea care a încuviințat executarea silită în ceea ce îl privește.

Prin prezentul demers judiciar, contestatorul A, în contradictoriu cu intimata B S.R.L., a solicitat instanței anularea tuturor actelor de executare emise în dosar execuțional nr. x/2004 al B.E.J. C, anularea somației emise la data de 12 februarie 2024, anularea actului de înființare a popririi emis la data de 12 februarie 2024, anularea încheierii din data de 12 februarie 2024 privind cheltuielile de executare.

Față de obiectul cauzei, astfel cum a fost anterior redat, instanța competentă a soluționa pricina se stabilește în raport cu prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestația se introduce la instanța de executare

Conform deciziei nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite este judecătoria care a încuviințat executarea silită, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că „(...) ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care-exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu-toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni spre competența aceleiași instanțe de executare”.

Înalta Curte reține că particularitatea situației de fapt a prezentei cauze este dată de împrejurarea că încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2004 al B.E.J. C s-a realizat prin două încheieri, câte una pentru fiecare dintre debitori, pronunțate de două instanțe de judecată diferite – Judecătoria Sectorului 2 București încuviințând executarea silită în ceea ce o privește pe debitoarea D S.R.L. iar Judecătoria Galați, în raport cu debitorul A.

Or, cum prezentul demers judiciar a fost demarat de contestatorul (debitorul) A, în aplicarea dezlegărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 20/2021, la stabilirea instanței competente a soluționa contestația la executare formulată de acesta prezintă relevanță instanța care a încuviințat executarea silită împotriva sa, neavând importanță care dintre cele două judecătorii a pronunțat prima încheiere de încuviințare a executării silite în dosarul de executare.

Astfel, prin încheierea de ședință nr. 915 din data de 9 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/233/2024, Judecătoria Galați, Secția civilă a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de B.E.J. C, pentru creditoarea B S.R.L., în contradictoriu cu debitorul A și a încuviințat executarea silită simultană/succesivă, prin toate modalitățile prevăzute de lege a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1219 din data de 23 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a civilă în dosarul nr. x/3/2023, având ca obiect aducerea la îndeplinire a obligațiilor de a face prevăzute în titlul executoriu, și anume: încetarea utilizării mărcii „(...)” de către debitor, încetarea utilizării domeniului x.ro de către debitor, încetarea utilizării numelor de domeniu y.ro și z.shop.ro de către debitor, încetarea utilizării contului Google Business – xx.ro de către debitor, urmând a se recupera și cheltuielile de executare.

Prin urmare, întrucât, în cauză, instanța care a încuviințat executarea silită împotriva contestatorului A este Judecătoria Galați, Secția civilă, în considerarea celor statuate prin decizia în interesul legii nr. 20/2021, mai sus menționată, competența de soluționare a pricinii aparține acestei instanțe.

Față de cele anterior reținute, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, Secția civilă.