ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1323/2024

Ședința publică din data de 16 mai 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București instanței la data de 14 septembrie 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., anularea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. x/2023 al Biroului Executorului Judecătoresc C. și întoarcerea executării silite, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 708, 709, 712 și ale art. 723 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 8211 din 9 noiembrie 2023, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut, în raport de dispozițiile art. 666 alin. (1) și ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., că prin încheierea din camera de consiliu din 12 septembrie 2017 a Judecătoriei Botoșani, pronunțată în dosarul x/2017, s-a dispus încuviințarea executării silite a debitoarei A., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 11 martie 2005, la cererea creditoarei D..

Instanța a apreciat că executarea silită este unică, indiferent de numărul de executări silite sau de numărul executorilor judecătorești implicați, aspect statuat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, cu precădere la pct. 66 și 70.

Având în vedere că la data de 12 septembrie 2017, Judecătoria Botoșani era competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, Judecătoria Sectorului 1 București a considerat că această instanță rămâne competentă pe întreaga durată a procedurii de executare.

Menționarea greșită a anului perfectării convenției de credit în prima încheiere de încuviințare a executării silite a fost apreciată că reprezintă doar o eroare materială, de vreme ce contractul a fost individualizat în mod corect.

Prin sentința civilă nr. 717 din 20 martie 2024, Judecătoria Botoșani a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Botoșani a reținut că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 8 iunie 2023, intimata B. a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei A., înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc C. sub nr. x/2023, solicitând punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 11 martie 2005 încheiat cu E. S.A..

Prin încheierea din 19 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei, în scopul recuperării sumei de 1.342,95 RON, în baza titlului executoriu menționat.

Judecătoria Botoșani a constatat că, la data sesizării organului de executare, respectiv, la data de 8 iunie 2023, domiciliul debitoarei era în București.

Instanța a apreciat că, din întreaga reglementare a procedurii de executare silită rezultă voința clară a legiuitorului de a da în competența instanței de executare incidentele ivite pe parcursul executării silite, excepțiile fiind strict și limitativ prevăzute de lege.

De vreme ce norma generală cuprinsă la art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este imperativă, atributivă de competență absolută în favoarea instanței de executare, a arătat că reglementarea unor excepții în sensul instituirii și a altor instanțe competente, în cazul contestațiilor la executare având un anumit obiect, nu afectează caracterul imperativ al normei și, prin urmare, nu o transformă într-o normă dispozitivă, de la care părțile pot deroga.

Judecătoria Botoșani a constatat că executarea silită încuviințată de aceeași instanță la data de 12 septembrie 2017, la solicitarea Biroul Executorului Judecătoresc F., la cererea creditoarei D., a fost finalizată, iar împotriva debitoarei A. a fost încuviințată o nouă executare de către Judecătoria Sectorului 1 București, la data de 19 iunie 2023, formulată de Biroul Executorului Judecătoresc C., la cererea creditoarei cesionare B., executare care se află în desfășurare.

Referitor la Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, a apreciat că nu se aplică în speță, întrucât titlul executoriu care formează obiectul executării silite nu se referă la mai mulți debitori, obligați solidar, cu domicilii diferite, ci la un contract de credit bancar încheiat doar între debitoarea contestatoare A., în calitate de împrumutat, și creditoarea E. S.A., ulterior cesionat.

Judecătoria Botoșani a arătat că cererea de executare silită a fost formulată împotriva debitoarei A. (unic debitor), iar contestația la executare a fost promovată de această parte împotriva executării silite încuviințate de Judecătoria Sectorului 1 București, care este pendinte, astfel că în mod justificat contestația la executare a fost depusă la Judecătoria Sectorului 1 București, instanță pe care a apreciat-o ca fiind competentă să soluționeze cauza în condițiile în care, la data depunerii cererii de executare silită, respectiv data de 8 iunie 2023, debitoarea avea domiciliul în circumscripția acestei instanțe.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este reprezentat de contestația la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata B., prin care s-a solicitat, în baza art. 712 C. proc. civ., anularea executării silite ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Biroului Executorului Judecătoresc C. și întoarcerea acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Conform dispozițiilor legale anterior menționate, în cazul contestației la executare, competența teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Contestația la executare promovată în cauză vizează actele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 1095/MI/2023 al Biroului Executorului Judecătoresc C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 11 martie 2005, încheiat între contestatoarea-debitoare A. și creditoarea B..

Înalta Curte constată că, prin încheierea din camera de consiliu din 19 iunie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită, declanșată în dosarul de executare nr. 1095/MI/2023 al Biroului Executorului Judecătoresc C., la cererea creditoarei B., în temeiul titlului executoriu menționat, în toate modalitățile de executare prevăzute de lege, până la realizarea dreptului rezultat din acesta.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021), decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și ale art. 112 din același act normativ, s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În motivarea deciziei menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 1 București, competența de soluționare a contestației la executare revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare, anterior evocat, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Sectorului 1 București, instanță care a încuviințat executarea silită în dosarul nr. x/2023 al Biroului Executorului Judecătoresc C., cu privire la care s-a solicitat, în prezenta cauză, anularea executării silite și întoarcerea acesteia.

Faptul că în privința aceluiași titlu executoriu, prin încheierea din camera de consiliu din 12 septembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Botoșani a dispus, anterior, încuviințarea executării silite în privința aceleiași debitoare, nu este de natură să atragă competența acestei instanțe în soluționarea contestației la executare pendinte, de vreme ce cea dintâi executare silită, care a format obiectul dosarului nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc F. a fost finalizată la 28 septembrie 2017, conform încheierii emise de organul de executare la acea dată (prin care prin care a fost declinată competența de soluționare în favoarea unui executor judecătoresc din circumscripția Curții de Apel București ca urmare a faptului că debitoarea nu mai figura cu domiciliul menționat în cererea de executare silită).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Sectorului 1 București, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2024.