ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.03.2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 559/2024

HOTĂRÂRE
07.03.2024
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 559/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 7 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la 06.11.2023, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviințarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2023, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 18.09.2007, modificat prin actele adiționale nr. x din 29.09.2010, nr. 2/23.11.2011 și nr. x din 29.07.2016, pentru realizarea dreptului rezultat din titlu, împotriva debitoarei B., la cererea creditoarei C. S.A.

Prin sentința nr. 3367/14.11.2023, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, evocând art. 666 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum și art. 536 alin. (1) C. proc. civ. și decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a reținut că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă să soluționeze prezenta cerere, având în vedere că aceasta a încuviințat deja executarea silită la cererea aceluiași creditor, în cadrul dosarului nr. x/2021, context în care a apreciat că se impune respectarea principiului unicității instanței de executare.

Prin sentința civilă nr. 335/26.01.2024, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște; constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a făcut referire la art. 651 alin. (1) și art. 666 alin. (1) C. proc. civ. și a reținut că instanța de executare este judecătoria din circumscripția căreia se află domiciliul debitorului la momentul formulării cererii de executare silită și că, în cauză, la data sesizării organului de executare debitoarea avea domiciliul în județul Dâmbovița.

De asemenea, instanța a reținut că față de împrejurarea că Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită a aceluiași titlu executoriu într-un alt dosar de executare silită, inițiat de un alt executor judecătoresc, nu înseamnă că instanța învestită cu soluționarea unei alte cererii de încuviințare a executării silite nu își mai poate verifica propria competență, conform dispozițiilor legale aplicabile, întrucât o interpretare contrară ar lăsa fără aplicabilitate și fără sens art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 15.02.2024.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea introductivă are ca obiect încuviințarea executării silite formulate de B.E.J. A. în dosarul de executare nr. 5200/2023 privind pe creditoarea C. S.A. și debitoarea B..

Sub aspectul stabilirii instanței competente din punct de vedere teritorial să judece cererea de încuviințare a executării silite, prezintă relevanță domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, astfel cum dispun prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cărora "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)".

În raport cu chestiunea care a generat conflictul de competență, instanța supremă reține că principiul unicității instanței de executare nu poate fi aplicat în cauză, în lumina deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083/11.11.2021, având în vedere că încheierea de încuviințare a executării silite din dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 București a fost pronunțată pentru un alt dosar de executare silită, și anume nr. 872/2021 al B.E.J. D., în timp ce prezenta solicitare de încuviințare a executării silite a fost formulată în dosarul nr. x/2023 al B.E.J. A..

Prin urmare, împrejurarea că Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită derulată într-un alt dosar de executare în legătură cu același titlu executoriu nu are relevanță în determinarea competenței în prezentul proces.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2024.

Sursă