ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2098/2025

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 14 iulie 2025 sub dosar nr. x/2025, formulată de petentul A., s-a solicitat, la cererea creditorului B. S.A., încuviințarea executării silite împotriva debitoarei C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x înregistrat sub nr. x din 5 mai 2007, cu modificările și completările făcute prin Act adițional nr. x din 27.11.2009, la care se adaugă și cheltuieli de executare silită, în dosarul de executare silită nr. x/2022.

Prin sentința nr. 11349 din 21 iulie 2025, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că executarea silită, în temeiul aceluiași titlu executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x, înregistrat sub nr. x din 5 mai 2007, cu modificările și completările făcute prin Act adițional nr. x din 27 noiembrie 2009, în dosarul execuțional nr. x/2022 al A., și împotriva aceleiași debitoare, C., a fost încuviințată și prin încheierea din 13 decembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2022, prin încheierea nr. 15198 din 22 decembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2022 și prin încheierea nr. 13850 din 18 decembrie 2023, pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2023.

Judecătoria Cluj-Napoca a mai reținut că prima instanță care a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2022 a fost Judecătoria Sectorului 1 București, la data de 13 decembrie 2022.

În raport cu dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că instanța de executare este cea de la domiciliul sau sediul debitorului, precum și ale Deciziei nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care consacră principiul unicității instanței de executare, și având în vedere că Judecătoria Sectorului 1 București a soluționat prima cerere de încuviințare a executării silite, a apreciat că această din urmă instanță este competentă să soluționeze și prezenta cerere de încuviințare a executării silite.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, a pronunțat sentința nr. 9034 din 21 august 2025, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut, prin prisma lămuririlor solicitate executorului judecătoresc, că executarea silită a fost demarată în anul 2012, fiind format dosarul execuțional nr. x/2012 și, ulterior, preluat de actualul executor judecătoresc cu schimbarea numărului dosarului execuțional, respectiv nr. 3006/2022.

În aceste condiții, instanța a constatat că sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865 care, prin art. 373 alin. (2), stabilește că instanța de executare este cea în circumscripția căreia se face executare, astfel încât nu operează principiul unicității instanței de executare deoarece sub imperiul vechiul C. proc. civ. pot exista mai multe instanțe de executare.

Constatând că executorul judecătoresc urmărește executarea unor bunuri ce aparțin debitoarei, care se află în circumscripția Judecătoriei Cluj-Napoca, a reținut că această ultimă instanță este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite ce face obiectul dosarului pendinte.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului ce a generat desesizarea celor două instanțe și ivirea conflictului negativ de competență îl constituie cererea formulată de petentul A. privind încuviințarea executării silite solicitate la data de 14 iulie 2025, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x înregistrat sub nr. x din 05.04.2007, cu modificările și completările făcute prin Act adițional nr. x din 27.11.2009, la care se adaugă și cheltuieli de executare silită, în dosarul de executare silită nr. x/2022.

Înalta Curte constată că declinarea reciprocă a competenței de către instanțe a fost generată de aprecierea diferită a normelor de competență incidente în speță.

Astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și cu statuările din Decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prima instanță care a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2022, la data de 13 decembrie 2022, este competentă să soluționeze cauza, în timp ce Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că, în raport cu data pornirii executării silite, sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, care permit existența mai multor instanțe de executare, iar executorul judecătoresc urmărește continuarea executării silite asupra unui cont bancar al debitoarei, deschis la o instituție bancară cu sediul în Cluj-Napoca, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Cluj-Napoca.

Verificând actele dosarului de executare silită nr. x/2022 al A. și având în vedere lămuririle executorului judecătoresc solicitate în cauză, Înalta Curte observă că executarea silită a început în anul 2012, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, având în vedere momentul inițierii procedurii execuționale, se reține că dispozițiile legale aplicabile speței pendinte sunt cele ale C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 25 alin. (1) din același act normativ, "Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse aceleiași legi".

În acest context, se constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 373 alin. (3) C. proc. civ., în vigoare la data începerii executării silite - anul 2012, potrivit cu care cererile de încuviințare a executării silite sunt soluționate de instanța de executare, astfel cum este definită de art. 373 alin. (2) din același act normativ, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.

Din conținutul acestor dispoziții rezultă că locul unde se realizează, în mod efectiv, executarea este criteriul stabilit în determinarea instanței de executare, ca instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite.

În cauza dedusă judecății, urmărind continuarea executării silite, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite asupra unui cont bancar al debitoarei, deschis la o instituție bancară cu sediul în mun. Cluj-Napoca, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Cluj-Napoca, aceasta fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj-Napoca este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2025.