ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1201/2025

Ședința publică din data de 03 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 3 București, secția civilă la data de 24 februarie 2025, sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 459 din 30 septembrie 2024, pronunțată de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2023, la cererea creditorului B. S.R.L., împotriva debitorului C., întrucât debitorul nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite în titlul executoriu.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2187 din 05 martie 2025, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

În fundamentarea acestei soluții, instanța a avut în vedere încheierea nr. 3251 din 25 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, prin care Judecătoria Roman a încuviințat executarea silită, precum și decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Roman, prin încheierea nr. 1283 din 14 aprilie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; în temeiul dispozițiilor art. 529 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București; a constatat ivit conflictul de competență și a dispus sesizarea instanței superioare comune, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea conflictului de competență; în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a avut în vedere domiciliul debitorului situat în București, Șos. x, apreciind că decizia nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, vizează toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite în dosarul nr. x/2024 al Biroului Executorului Judecătoresc D., pentru care s-a dispus încuviințarea executării silite, pe când prezenta cauză vizează încuviințarea executării silite în dosarul nr. x/2025 al A..

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea formulată de petentul A. s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 459 din 30 septembrie 2024, pronunțată de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2023, la cererea creditorului B. S.R.L., împotriva debitorului C., prin toate modalitățile prevăzute de lege, simultan sau succesiv, raportat la natura obligației stabilită prin titlul executoriu, în dosarul de executare silită nr. x/2025.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Astfel, ambele instanțe au reținut că, în materia încuviințării executării silite, competența teritorială se determină potrivit normei cuprinse la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă, contrar Judecătoriei Sectorului 3 București, Judecătoria Roman a apreciat că, în cauză, competența aparține instanței în a cărei circumscripție se află reședința debitorului la data sesizării organului de executare, fără a fi ținută de încheierea de încuviințare a executării silite și nefiind aplicabilă decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., "în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru".

De asemenea, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor". Totodată, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Înalta Curte reține că prin încheierea nr. 3251 din 25 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Roman a admis cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc D.; a încuviințat executarea silită a debitorului C., în dosarul de executare silită nr. x/2024, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 459 din 30 septembrie 2024, pronunțată de Judecătoria Roman, rămasă definitivă și executorie, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului B. S.R.L. rezultat din titlul executoriu, respectiv 132.981 RON reprezentând prejudiciu material cauzat, ce se actualizează cu dobânda legală începând cu data de 10 noiembrie 2018 până la data plății efective la care se adugă cheltuielile de executare silită ocazionate cu efectuarea executării, precum și a cheltuielilor de executare.

Cu alte cuvinte, există o executare silită anterioară cu privire la aceleași părți și în virtutea aceluiași titlu executoriu, situație în care nu își găsește aplicabilitate, în lumina deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, principiul unicității instanței de executare, care vizează toate cererile și incidentele apărute în cadrul aceleiași executări silite, din moment ce prezenta solicitare a încuviințării executării silite s-a făcut în baza unei noi cereri formulate de către creditor și înregistrate pe rolul petentului A., sub nr. x/11.02.2025, fiind astfel vorba de o procedură execuțională distinctă de cea derulată în dosarul nr. x/2024 al Biroului Executorului Judecătoresc D. și nu de o continuare a executării silite în acest ultim dosar.

Astfel, fiind în prezența unei noi cereri de executare silită, nu se poate considera că Judecătoria Roman este competentă să încuviințeze executarea silită în noul dosar execuțional, exclusiv pe considerentul pronunțării anterioare a încheierii de încuviințare a executării silite în dosarul execuțional nr. x/2024 al Biroului Executorului Judecătoresc D..

Câtă vreme nu există în cauză o situație de excepție, de prorogare sau păstrare a competenței acestei instanțe, rămâne aplicabilă regula generală instituită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care determinarea instanței de executare se realizează, în concret, în raport de domiciliul debitorului.

Acestea fiind avute în vedere, Înalta Curte reține că la data sesizării organului de executare (11 februarie 2025), debitorul C. figura cu domiciliul în București, Șos. x, aspect ce rezultă din actele ce compun dosarul de executare nr. 113/2025 al A. .

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2025.