ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1760/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

I. Circumstanțele cauzei:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca la 21 decembrie 2020, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., anularea tuturor actelor și formelor de executare silită și desființarea executării silite care face obiectul dosarului execuțional nr. x/2020 al C., înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de executare, precum și suspendarea executării silite, cu obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2640 din 19 aprilie 2021, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a arătat că la data sesizării executorului judecătoresc, domiciliul debitoarei A. se afla în București, B-dul x, nr. 47, bl. E3a, acesta fiind criteriul relevant pentru determinarea instanței de executare, motiv pentru care aparține Judecătoriei Sectorului 3 București competența de soluționare a cauzei.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 7045 din 24 iunie 2021, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivarea soluției de declinare s-a reținut că, potrivit informațiilor furnizate de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, la data deschiderii dosarului execuțional nr. x/2020 al C., reședința debitoarei se afla în municipiul Cluj Napoca. Totodată, instanța a arătat că deși domiciliul debitoarei figurează în circumscripția teritorială a Sectorului 3 București încă din 1999, valabilitatea actului de identitate eliberat pe această adresă a depășit perioada de 10 ani, iar vârsta contestatoarei nu justifică emiterea unui cărți de identitate pe o perioadă nelimitată. În consecință, în cauză instanța de executare este Judecătoria Cluj Napoca, conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., care a și încuviințat executarea silită.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie contestația la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata B. S.A., prin care s-a solicitat anularea tuturor actelor și formelor de executare silită și desființarea executării silite care face obiectul dosarului execuțional nr. x/2020 al C., înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de executare, precum și suspendarea executării silite, cu obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecată.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum în mod corect au reținut cele două instanțe aflate în conflict.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Chestiunea care a determinat însă ivirea prezentului conflict de competență a fost determinată de interpretarea diferită pe care instanțele au dat-o noțiunii de domiciliu al debitorului din cuprinsul dispozițiilor legale anterior redate.

În Capitolul III Secțiunea a II-a din C. civ. sunt definite noțiunile de "domiciliu" și de "reședință".

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală". De asemenea, art. 89 din același cod prevede că "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. cu dispozițiile art. 87 și art. 89 C. civ., reiese că noțiunea de "domiciliu" cuprinsă în dispozițiile art. 651 C. proc. civ. se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința principală, locuința în fapt.

Rațiunile pentru care legiuitorul a legat competența teritorială a instanțelor de executare de adresa de domiciliu sau de reședința debitorului, privesc o mai bună administrare a probelor, respectiv faptul că, de cele mai multe ori, bunurile pe care debitorul le deține, se regăsesc la locul unde acesta își are locuința stabilă, respectiv domiciliul.

Noțiunea de "domiciliu" care interesează regulile procedurii civile în general și, implicit, competența de soluționare a cererii pendinte, în particular, nu corespunde unei interpretări stricto sensu, ci aceasta poate fi asimilată și unei situații de fapt, relevate de înscrisuri apte a proba această împrejurare de fapt, deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia. Or, în cauza de față, numai stabilirea în favoarea instanței în care reclamantul își are reședința, conform evidențelor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, poate răspunde acestor deziderate. Proximitatea domiciliului de fapt al debitorului față de instanța de executare îi facilitează acestuia accesul efectiv la justiție, iar măsurile de executare silită față de bunurile mobile/imobile se pot derula mai eficient.

În conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., în vederea determinării instanței competente să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, se impune a fi luată în considerare data sesizării organului de executare - momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc.

În cauză, cererea privind executarea silită a fost înregistrată pe rolul C. la 24 august 2021 - aceasta constituind data sesizării organului de executare, dată la care, astfel cum rezultă din evidența existentă în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (înscrisul de la dosarul Judecătoriei Cluj Napoca) reședința debitoarei era stabilit în municipiul Cluj Napoca, Cal. Dorobanților nr. 97, cl. 9A, sc, 3. Se reține, totodată că, nu se poate valorifica adresa menționată în cartea de identitate având în vedere faptul că în raport de data eliberării acesteia - 22 aprilie 2019, valabilitatea actului a depășit perioada de 10 ani.

Prin urmare, având în vedere mențiunile din cuprinsul evidențelor oficiale, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Cluj Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2021.