ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2311/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2311/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 29 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Orăștie, B.E.J. A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 185/2023 din 11.04.2023, pronunțată de Judecătoria Orăștie, în dosarul nr. x/2021.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin încheierea civilă nr. 1080/CC/2024 din 28 mai 2024, Judecătoria Orăștie a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, reținând incidența prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., precum și faptul că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului era în municipiul Târgoviște.
Prin sentința civilă nr. 3226 din 12 iulie 2024, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Orăștie, reținând că sediul debitorului nu se află în România, astfel că este competentă să soluționeze cauza judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul creditorului, în acord cu art. 651 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., instanța de executare neputând fi stabilită prin raportare la un sediu ales, întrucât competența s-ar determina în funcție de voința uneia dintre părți.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Târgoviște a suspendat judecata și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Orăștie
Dat fiind că obiectul cauzei îl reprezintă cererea privind încuviințarea executării silite, Înalta Curte este aplicabil art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "în termen de maxim 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare".
Conform art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."
În condițiile în care domiciliul debitoarei nu este în România, cele două instanțe aflate în conflict au aplicat diferit criteriile de competență teritorială prevăzute de lege, Judecătoria Orăștie raportându-se la sediul procesual ales de debitoare în România, iar Judecătoria Târgoviște a apreciat că nu este competentă teritorial față de împrejurarea că sediul procesual ales al debitoarei nu reprezintă un criteriu de determinare a instanței de executare.
În ceea ce privește sediul debitoarei B. S.A (persoană juridică străină, care nu figurează înregistrată la O.N.R.C.), se reține că acesta este situat în Wroclaw, Polonia. Se mai reține că societatea debitoare și-a ales sediul în Târgoviște, bd. x, județul Dâmbovița. Însă, sub aspectul stabilirii instanței competente teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, nu prezintă nicio relevanță sediul procesual ales al debitoarei, neputând produce efecte juridice în planul competenței, întrucât competența nu se determină în funcție de voința uneia dintre părți, ci conform criteriilor stabilite expres de către legiuitor. Sediul ales reprezintă doar un mijloc prin care partea înțelege să-și exercite drepturile procesuale, neputând determina competența.
Din moment ce atât domiciliul debitorului nu se află în România, rezultă că instanța competentă teritorial se determină conform prevederilor art. 651 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., aceasta fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul sau sediul creditorilor. Având în vedere că domiciliul creditorilor C. și D. se află în județul Hunedoara, rezultă că instanța competentă teritorial este Judecătoria Orăștie.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orăștie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Judecătoria Orăștie.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2024.