ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 374/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 374/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 8 februarie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 14 noiembrie 2023, creditoarea A., prin B.E.J. B., a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului C. în dosarul de executare silită nr. x/2023, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2008, cu cheltuieli de executare.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin sentința civilă nr. 5918/16.11.2023, Judecătoria Pitești, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgoviște, reținând incidența prevederilor art. 651 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., precum și faptul că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului nu se află în România, iar sediul ales al creditorului este în municipiul Târgoviște.
Prin încheierea nr. 3811/19.12.2023, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Pitești, reținând că sediul creditorului nu se află în România, astfel că este competentă să soluționeze cauza judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, în acord cu art. 651 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ., instanța de executare neputând fi stabilită prin raportare la un sediu ales, întrucât competența s-ar determina în funcție de voința uneia dintre părți.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Târgoviște a suspendat judecata și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Pitești.
Dat fiind că obiectul cauzei îl reprezintă cererea privind încuviințarea executării silite, este aplicabil art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "în termen de maxim 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare".
Conform art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.: "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."
În condițiile în care domiciliul debitorului nu este în România (împrejurare necontestată), cele două instanțe aflate în conflict au aplicat diferit criteriile de competență teritorială prevăzute de lege, Judecătoria Pitești raportându-se la sediul ales de creditoare în România, iar Judecătoria Târgoviște la sediul executorului judecătoresc, reținând că sediul creditoarei nu se află în România.
În ceea ce privește sediul creditoarei (persoană juridică străină, care nu figurează înregistrată la O.N.R.C.), se reține că acesta este situat în Malta, creditoarea fiind înregistrată în Registrul Companiilor Malta Financial Services Authority sub nr. x. Se mai reține că societatea creditoare și-a ales sediul în Târgoviște, indicându-l în cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc. Însă, sub aspectul stabilirii instanței competente teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, nu prezintă nicio relevanță sediul procesual ales al creditoarei, neputând produce efecte juridice în planul competenței, întrucât competența nu se determină în funcție de voința uneia dintre părți, ci conform criteriilor stabilite expres de către legiuitor. Sediul ales reprezintă doar un mijloc prin care partea înțelege să-și exercite drepturile procesuale, neputând determina competența.
Din moment ce atât domiciliul debitorului, cât și cel al creditoarei nu se află în România, rezultă că instanța competentă teritorial se determină conform prevederilor art. 651 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ., aceasta fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de către creditoare. Având în vedere că sediul B.E.J. B. se află în municipiul Pitești, rezultă că instanța competentă teritorial este Judecătoria Pitești, iar nu Judecătoria Târgoviște.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2024.