ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2034/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2034/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 01 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competență:
I. Circumstanțele cauzei:
Obiectul cererii deduse judecății:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. x/2024 din data de 25.06.2024 Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite privind pe creditorul B. prin C. împotriva debitorului D. în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit nr. x din 01.11.2004 încheiat între E. S.A. și debitor, cesionat către cesionarul B. prin C.
La cererea de încuviințare a executării silite au fost anexate încheierea executorului judecătoresc prin care s-a dispus deschiderea dosarului de executare, cererea de executare silită formulată de către creditor, Contract de credit nr. x din 01.11.2004 încheiat între E. S.A. și debitor, precum și cesiunea de creanță, în copie certificată pentru conformitate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 666 C. proc. civ.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:
2.1. Judecătoria Galați, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 2112 din 02.07.2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
În fundamentarea acestei soluții, a reținut, în baza prevederilor art. 651 și art. 622 alin. (2) C. proc. civ., faptul că la data înregistrării cererii de încuviințare executare silită, conform, verificărilor DEPABD efectuate din oficiu, domiciliul debitorului nu se afla în țară, acesta neavând domiciliu în România. Cum din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că sediul creditorului este în Municipiul Târgoviște și având în vedere că norma înscrisă în art. 651 C. proc. civ. stabilește o competența teritorială exclusivă de ordine publică, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cererii de încuviințare a executării silite a debitorului D. în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Târgoviște, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 3317 din 19.07.2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a constatat existența conflictului negativ de competență; a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgoviște a reținut că din verificările efectuate cu privire la domiciliul debitoarei la data sesizării organului de executare, instanța constată faptul că acesta figura în DEPABD "fără domiciliu în România".
Raportat la aceste aspecte, instanța a reținut dispozițiile art. 651, alin. (1), teza a II-a C. proc. civ. și a constatat că sediul creditoarei B. nu se află nici el în România, fiind situat în Malta.
Astfel, cum debitoarea nu are sediul în România, iar sediul creditoarei nu se află nici el în circumscripția Judecătoriei Târgoviște, rezultă faptul că, față de dispozițiile art. 651, teza a II-a C. proc. civ., judecătoria competentă să soluționeze prezenta cerere este judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, respectiv Judecătoria Galați.
II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud, în considerarea argumentelor ce succed:
Prin demersul judiciar inițiat, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite privind pe creditorul B. prin C. împotriva debitorului D..
Înalta Curte constată că dezinvestirea reciprocă a celor două instanțe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competență teritorială diferite, prin prisma considerentelor privind localizarea sediului creditorului, respectiv norma de competență prevăzută de art. 651 alin. (1) teza a II-a și, respectiv, cea din art. 651 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ.
Astfel, Judecătoria Galați a apreciat că instanța de executare este cea de la sediul creditorului, deoarece debitoarea nu avea domiciliul stabilit în România.
Judecătoria Târgoviște a constatat că nici debitoarea și nici creditoarea nu au domiciliul, respectiv sediul pe teritoriul României, motiv pentru care a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza finală, competentă fiind instanța de la sediul executorului judecătoresc investit de creditor, declinând competența către Judecătoria Galați.
Competența instanței de executare se determină potrivit regulilor cuprinse de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ce dispune că "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."
Astfel, textul legal expus instituie regula conform căreia competența este acordată, succesiv, instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul debitorului, creditorului și, în ultimul rând, al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.
În cauza de față, prin cererea de încuviințare a executării silite înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 25 iunie 2024 se solicită încuviințarea executării silite împotriva debitoarei D., care nu mai are domiciliul stabilit în România, începând din 02 noiembrie 2022, aceasta fiind singurul debitor la care executorul judecătoresc a făcut referire în cererea cu care a investit instanța.
De asemenea, în cauză, se constată că sediul creditoarei B. este în Malta, astfel cum aceasta a arătat prin cererea de executare silită înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc A., aflată la dosarului Judecătoriei Galați.
Este fără relevanță în stabilirea competenței faptul că creditorul B. și-a indicat drept sediu pentru comunicarea actelor de procedură în Târgoviște, județul Dâmbovița, la F. S.R.L., în condițiile în care din cererea de executare silită și înscrisul denumit "notificare cesiune de creanțe’’ aflat la dosarul Judecătoriei Galați rezultă că sediul acestuia se află în Malta, alegerea de sediu producând efecte strict în planul comunicării actelor de procedură.
Împrejurarea că societatea creditoare are un reprezentant cu sediul în România este lipsită de relevanță pentru stabilirea competenței de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, întrucât sediul reprezentantului nu este un criteriu legal de stabilire a competenței, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 651 din C. proc. civ.
În acest context, devin incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ., care prevăd expres că, în cazul în care nici domiciliul sau, după caz, sediul debitorului și nici al creditorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Într-o atare situație, respectând ordinea instituită de către dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competența de soluționare va reveni instanței în a cărei circumscripție se găsește sediul Biroul Executorului Judecătoresc A. învestit de creditor.
Instanța constată că sediul Biroul Executorului Judecătoresc A., astfel cum rezultă din cererea de executare silită aflată la dosarul Judecătoriei Galați, precum și din încheierea nr. 2932/19.06.2024 aflată la fila x din același dosar, se află în se află în Adjud, Str. x I. Cuza, nr. 42, județul Vrancea din circumscripția Judecătoriei Adjud.
În acest context instanța de executare competentă este Judecătoria Adjud în circumscripția căreia se află sediul executorului judecătoresc investit de către creditor, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 octombrie 2024.