ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 330/2024

Ședința publică din data de 7 februarie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, secția civilă în data de 01.11.2023, sub nr. x/2023, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună suspendarea provizorie a executării silite, în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ., până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulată în cadrul contestaței la executare formulate împotriva actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. x/2023 aflat pe rolul SCPEJ "C.".

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 719 și urm. C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 4337/2023 din 02 noiembrie 2023, Judecătoria Sibiu, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

A reținut instanța că, în cauză, executarea silită a fost încuviințată de către Judecătoria Sectorului 3 București, prin încheierea pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 651 C. proc. civ. și cu Deciziile în interesul legii nr. 20/2021 și nr. 27/2021 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, a reținut că, în cauză, instanța de executare este Judecătoria Sectorului 3 București, acesteia revenindu-i și competența de soluționare a prezentei cereri de suspendare provizorie a executării silite.

Prin sentința nr. 10545 din 14 noiembrie 2023, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că debitorul contestator locuiește în fapt la reședința sa din mun. Sibiu, str. x, jud. Sibiu, astfel cum chiar acesta a indicat în cererea formulată.

Cu toate că domiciliul contestatorului, astfel cum figurează acesta în cartea sa de identitate este în București, Int. Sectorului nr. 18, instanța a reținut că noțiunea de domiciliu se raportează la locuința unde se găsește în fapt acea persoană și nu la adresa de domiciliu cu care figurează persoană în baza de date DEPABD, date care au numai un caracter de evidență a persoanei respective potrivit art. 91 C. civ., aceasta întrucât scopul dispozițiilor art. 87 C. civ. este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență principiilor dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.

Chiar dacă prin încheierea din data de 17 octombrie 2023 a fost încuviințată executarea silită de către Judecătoria Sectorului 3 București, instanța a reținut că încuviințarea silită este o procedură necontencioasă, în care instanța nu avea posibilitatea să cunoască domiciliul în fapt al debitorului și care nu are autoritate de lucru judecat, conform art. 535 C. proc. civ.

În consecință, a apreciat Judecătoria Sibiu ca fiind competent teritorial să soluționeze cauza de față.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor de procedură în materia competenței teritoriale a instanței de executare în soluționarea unei cereri de suspendare provizorie a executării silite, Judecătoria Sibiu făcând aplicarea principiului unicității instanței de executare, în timp ce Judecătoria Sectorului 3 București s-a raportat la domiciliul în fapt al debitorului.

Prin prezentul demers judiciar, contestatorul A. a solicitat să se dispună suspendarea provizorie a executării silite, în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ., până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite deduse judecății prin contestația la executare formulată împotriva actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. x/2023 al SCPEJ "C.".

În condițiile în care, în cauză, prin încheierea din 17 octombrie 2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă în dosarul nr. x/2023, a fost încuviințată executarea silită a creanței în cuantum de 650.000 euro (la cursul BNR din ziua plății), reprezentând debit, plus cheltuielile de executare aferente, împotriva debitorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut din 20.03.2015, având încheiere de dată certă nr. 1/20.09.2023 emisă de D., la solicitarea creditorului B., sunt aplicabile dezlegările obligatorii date prin Decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Astfel, având în vedere că cererea de suspendare provizorie a executării silite are caracter dublu incidental, atât față de cererea de suspendare a executării până la soluționarea contestației la executare, cât și față de contestația la executare (par. 63), cererea de suspendare provizorie a executării silite se judecă de instanța competentă să soluționeze cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, potrivit dispozițiilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ. (par. 66).

Totodată, așa cum rezultă din cuprinsul paragrafului 74 al Decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 a instanței supreme, în contextul pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, prin care a fost stabilită instanța competentă material să soluționeze contestația la executare, respectarea dezlegării date prin această decizie impune instanței învestite cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite obligația de a-și verifica competența pentru a se asigura respectarea principiului unicității instanței de executare.

În continuarea raționamentului jurisdicțional cuprins în decizia RIL anterior referită, este relevantă inclusiv dezlegarea obligatorie dată prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., potrivit căreia instanța de executare competentă teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, încă din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, întrucât, în cauză, instanța care a încuviințat executarea silită este Judecătoria Sectorului 3 București, în considerarea dezlegărilor obligatorii date prin Deciziile în interesul legii nr. 20/2021 și nr. 27/2021 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, mai sus menționate, competența de soluționare a pricinii aparține acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.