ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1403/2024

HOTĂRÂRE

22.05.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1403/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 22 mai 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, secția civilă în data de 17.05.2023, sub nr. x/2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B., a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare instituite în dosarul execuțional nr. x/2023 aflat pe rolul Societății Profesionale de Executori Judecătorești C., solicitând să se dispună anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 10.04.2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2023, anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 10.04.2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2023, anularea actelor și formelor de executare silită efectuate de executorul judecătoresc D. în dosarul execuțional nr. x/2023, respectiv obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, precum și restituirea taxei judiciare de timbru.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 453, art. 644, 651, 663, 706, art. 712 și urm. C. proc. civ.

În data de 25.09.2023, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, motivat de faptul că instanța competentă să judece cererea ar fi Judecătoria Sibiu, având în vedere prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 8049/25.09.2023, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

A reținut instanța că, în cauză, în dosarul execuțional nr. x/2023 al SPEJ C., sesizarea în vederea declanșării executării silite s-a făcut în data de 31.03.2023, încuviințarea executării silite fiind dată prin încheierea din 10.04.2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.

A mai reținut și că, potrivit prevederilor art. 714 alin. (1) raportate la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., revine instanței de executare competența de soluționare a contestației la executare, aceasta fiind judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul debitorului la data sesizării organului de executare.

Având în vedere că la data sesizării organului de executare domiciliul debitoarei era în Sibiu, județul Sibiu, conform cărții de identitate depuse de contestatoare la dosar, a apreciat că revine Judecătoriei Sectorului 3 București competența de soluționare a cauzei.

Prin sentința nr. 1520/2024 din 09.04.2024, Judecătoria Sibiu, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, în cauză, prin încheierea din 10.04.2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2023, instanța a încuviințat executarea silită cu privire la titlul executoriu anterior menționat.

Cu toate acestea, ulterior, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite și Judecătoriei Sibiu, executare încuviințată ulterior, prin încheierea nr. 3119/26.05.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Astfel, instanța reține că există două încuviințări de executare silită, privind același creditor și același debitor, demarate în temeiul aceluiași titlu executoriu, pentru recuperarea aceleiași sume de bani.

De asemenea, instanța a reținut și că, în speță, sunt incidente dezlegările date prin Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, potrivit cărora odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite.

Cum Judecătoria Sectorului 3 București a pronunțat în data de 10.04.2023 încheierea de încuviințare a executării silite, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/05.11.2019 de către notarul public E., a apreciat ca revenind acesteia competența de soluționare a pricinii.

Cât privește împrejurarea că ulterior înregistrării cererii de încuviințare a executării silite pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, executorul judecătoresc a înțeles să formuleze o nouă cerere, identică, pe care a înregistrat-o pe rolul Judecătoriei Sibiu, a apreciat că acest aspect nu poate constitui un motiv pentru care ar trebui derogat de la regula unicității instanței de executare ci, eventual, poate constitui un motiv al contestației la executare, care poate fi analizat de instanța care a încuviințat executarea silită.

În consecință, a apreciat că instanța de executare este instanța care s-a pronunțat prima dată asupra încuviințării executării silite, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București, care a reținut calitatea sa de instanță de executare la momentul la care a încuviințat executarea silită, în data de 10.04.2023.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor de procedură în materia competenței teritoriale a instanței de executare, în soluționarea unei contestații la executare, Judecătoria Sectorului 3 București făcând aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) coroborate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sibiu a reținut incidența principiului unicității instanței de executare, în considerarea deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

În speță, prin încheierea din 10.04.2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2023, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a debitoarei A., formulată de SPEJ C., la solicitarea creditorului B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.11.2019 de Notar Public E..

În mod similar, prin încheierea din aceeași dată, 10.04.2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2023, a fost admisă o altă cerere de încuviințare a executării silite a aceleiași debitoare, formulată de același petent, în cadrul aceluiași dosar de executare, în temeiul aceluiași titlu executoriu.

Ulterior, prin încheierea nr. 3119/26.05.2023, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2023, a fost admisă o nouă cerere de încuviințare a executării silite a debitoarei A., formulată de același petent, în cadrul aceluiași dosar de executare, în temeiul aceluiași titlu executoriu.

Prin prezentul demers judiciar, contestatoarea A. a solicitat anularea încheierilor de încuviințare a executării silite din 10.04.2023, pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarele nr. x/2023 și nr. y/2023, precum și anularea actelor și formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 141/2023, respectiv obligarea intimatului B. la plata cheltuielilor de judecată.

Conform Deciziei nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, este judecătoria care a încuviințat executarea silită, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "(...) ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care-exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni spre competența aceleiași instanțe de executare".

Drept urmare, odată încuviințată executarea silită, calitatea de instanță de executare nu mai poate fi reapreciată cu prilejul verificării competenței în cadrul contestației la executare.

Întrucât, în cauză, potrivit celor arătate, instanța care a încuviințat cea dintâi executarea silită este Judecătoria Sectorului 3 București, în considerarea celor statuate prin Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021, mai sus menționată, competența de soluționare a pricinii aparține acestei instanțe.

Aceasta întrucât încă din momentul încuviințării executării silite, în 10.04.2023, a fost determinată calitatea Judecătoriei Sectorului 3 București de instanță de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care pronunțarea ulterioară a încheierii nr. 3119/26.05.2023 de către Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2023 nu este în măsură să înlăture acest fapt.

Cât privește aspectele reținute de către Judecătoria Sectorului 3 București privitoare la domiciliul debitoarei la data sesizării organului de executare, acestea constituie chestiuni de fond, susceptibile a fi examinate cu ocazia soluționării contestației la executare, de către instanța care a încuviințat executarea silită, întrucât exced obiectului de analiză al regulatorului de competență.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.