ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2149/2024

Ședința publică din data de 10 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la 08.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare pentru suma de 88949,41 RON actualizată începând cu 29.05.2021 și până la plata efectivă a debitului; obligarea pârâtei la plata sumei de 7451,25 RON și 1520,37 euro reprezentând sumele poprite din cont în executarea contractului de credit nr. x/2006 încheiat cu C. S.A., actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală penalizatoare, începând cu data popririi (24.10.2022) și până la plata efectivă; să se constate existența unui drept de retenție asupra tuturor bunurilor proprietatea pârâtei, mobile și imobile, și notarea în acestuia în cartea funciară.

Prin încheierea din 11 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Sibiu a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare pentru suma de 88949.41 RON, actualizată începând cu 29 mai 2021 și până la data plății efective și repartizarea acestuia pe rolul aceluiași complet de judecată, cu același termen de judecată și formarea unui nou dosar.

Dosarul disjuns a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 227/31.01.2024, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, reținând în esență, că în temeiul art. 628 din C. proc. civ. și având în vedere că Judecătoria sectorului 2 București a devenit instanță de executare, având în vedere că prin încheierea civilă din 04.04.2022, pronunțată în dosar nr. x/2022, aceasta a dispus încuviințarea executării silite privind pe creditoarea A. și pe debitorul B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 3294A din 28.12.2020 pronunțată de către Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016, pentru realizarea obligației de plată în sumă de 88.949,41 RON reprezentând sultă, 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, precum și plata penalităților de întârziere de la 29.05.2021 și până la plata efectivă a întregii sume, precum și a cheltuielilor de executare, competența de soluționare a pricinii aparține acestei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 7177/2024 din 14 mai 2024, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu și constatând ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sibiu și Judecătoria Sectorului 2 București, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul și-a întemeiat demersul judiciar pe prevederile din dreptul comun, fiind vorba despre o acțiune în pretenții, iar nu în temeiul art. 628 C. proc. civ. care reprezintă o cale specială, un incident în cursul executării silite, care să atragă incidența instanței de executare, așa cum a reținut instanța prin soluția de declinare.

De asemenea, a mai reținut că excepția necompetenței a fost invocată tardiv, cu nerespectarea dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Se constată că Judecătoria Sibiu și Judecătoria Sectorului 2 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, cea de-a doua instanță reținând că Judecătoria Sibiu nu putea invoca din oficiu excepția de necompetență teritorială, ulterior primului termen de judecată la care părțile au fost legal citate.

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate.

Procedând la o astfel de verificare în cauza dedusă judecății, se constată următoarele:

Astfel cum prevăd dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția de necompetență se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ.., respectiv:

"1. când sunt încălcate normele privind competența generală - când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești;2.în cazul încălcării competenței materiale - când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competența teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența altei instanțe de judecată.

În același timp, se reține că textul art. 130 și art. 131 C. proc. civ.. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenței de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenței de către instanță, "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Singura excepție pentru depășirea acestui termen este cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.."În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."

În speță, se reține că la primul termen de judecată, din 11 octombrie 2023, acordat pentru soluționarea dosarului nr. x/2023, Judecătoria Sibiu, constatând că procedura de citare este legal îndeplinită, în temeiul prevederilor art. 131 din C. proc. civ., a statuat că este competentă general, material și teritorial în soluționarea capetelor 2 și 3 din cererea de chemare în judecată. În privința petitului 1 din cererea de chemare în judecată, având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, a apreciat că se impune măsura disjungerii acestuia, prin înregistrarea unui dosar nou, pe rolul aceluiași complet de judecată, cu același termen de judecată.

Cererea disjunsă a fost înregistrată astfel, pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. de dosar x/2023 și a fost acordat termen de judecată la 31 ianuarie 2024.

La 31 ianuarie 2024, apreciind că este la primul termen de judecată acordat pentru soluționarea dosarului disjuns nr. x/2023 și constatând că procedura de citare este legal îndeplinită, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale în soluționarea capătului 1 de cerere.

Din cuprinsul încheierii de ședință din 11 octombrie 2023, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2023, rezultă că acesta a fost primul termen de judecată la care instanța, în raport de prevederile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., era îndrituită să își verifice competența materială, teritorială și generală inclusiv cu privire la petitul 1 de cerere, cu care fusese legal învestită.

Soluția disjungerii, apreciată de către instanță ca măsură necesară în scopul unei mai bune administrări a justiției, nu reprezintă o cauză care să justifice o prorogare a termenului în care instanța trebuie să își verifice propria competență, materială, teritorială și generală în soluționarea pricinii, prevederile legale fiind clare în acest sens, obligația de verificare și de stabilire a instanței competente material, general și teritorial trebuie realizată in limine litis la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii pe fond.

Invocarea de către Judecătoria Sibiu a excepției necompetenței teritoriale în soluționarea capătului de cerere 1 disjuns, ulterior primului termen de judecată din 11 octombrie 2023, respectiv la 31 ianuarie 2023, contravine normelor imperative ale art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că excepția necompetenței a fost invocată cu încălcarea momentului procesual impus.

Este real că art. 131 alin. (2) C. proc. civ. prevede în mod explicit că, în ipoteza în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuri sau probe suplimentare, judecătorul va putea acorda un singur termen în acest scop și, fiind vorba despre o situație de excepție, norma este de strictă interpretare și aplicare, ipoteză care însă nu se regăsește în speță, instanța dispunând amânarea în vederea administrării probei cu interogatoriul pârâtului și pentru depunerea de înscrisuri.

Împrejurarea că instanța a apreciat că se impune disjungerea capătului 1 din cererea de chemare în judecată și crearea unui dosar nou, nu împiedică operarea sancțiunii decăderii pentru nerespectarea termenului legal în care trebuia pusă în discuție excepția necompetenței teritoriale.

Invocarea excepției de necompetență teritorială de ordine publică la termenul din 31 ianuarie 2023 și, mai mult decât atât, după ce instanța, în aplicarea art. 131 C. proc. civ., a constatat anterior, în dosarul din care a fost disjunsă cererea, că este competentă general, material și teritorial să soluționeze capetele 2 și 3 din acțiune, nu mai este posibilă, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea. Efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență de ordine publică constă în stabilirea competenței în favoarea instanței sesizate, fiind consolidată în mod definitiv competența instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2024.